miercuri, 15 iunie 2011

eu sunt numai bine!

Sunt eu insami.
Nu va mai fi nimeni ca mine vreodata.
Sunt aparte, pentru ca sunt unica.
Sunt pulbere de stele si de vise, sunt lumina, sunt dragoste si speranta, sunt imbratisari si uneori lacrimi.
Sunt cuvintele "te iubesc", sunt vartejuri de albastru, verde, rosu, galben, violet, portocaliu...si alte culori, pe care nu le poate spune nimeni.
Sunt cerul, marea, pamantul....
Sunt increzatoare si totusi tematoare.
Ascund ceva si totusi nu tin nimic secret.
De azi sunt libera.
Sunt femeie si totusi sunt copil,
Sunt eu....si eu sunt numai bine.

am invatat...

imi doresc, in primul rand, sa fiu eu insumi. Am invatat ca nu trebuie sa ma compar cu nimeni pentru ca m-am amarat de atatea ori si, de multe ori, m-am simtit inutila.....pentru ca oricat de buna as fi, intotdeauna vor fi unii mai grozavi si altii mai putin grozavi decat mine.
Maica Teresa spunea ca daca iubesti pana incepe sa te doara, atunci nu va mai exista durere....ci doar dragoste. Am invatat ca trebuie sa fiu dragastoasa nu doar de ochii lumii si sa nu judec dragostea cu cinism pentru ca, pusa fata in fata cu asprimea si cu dezamagirea, ea este nemuritoare. Incerc din ce in ce mai mult sa fiu in relatii bune cu toata lumea si cu toate astea imi spun problemele cu voce tare, insa potolit si deslusit. Ascult pe toata lumea din jurul meu, chiar si pe anosti si pe nestiutori, pentru ca fiecare are povestea lui
Am mai invatat sa plec urechea cu blandete la sfatul anilor si sa renunt cu delicatate la lucruri care tin de tinerete. Acum....trec cu zambetul pe buze peste toate problemele si chiar indiferenta prin zarva si graba. Am invatat sa nu mai grabesc, si incerc sa aflu ce inseamna tihna si tacerea.
Astazi ma bucur de ceea ce realizez si de ceea ce planuiesc. Sunt iarasi preocupata de cariera mea si incerc sa ii depasesc modestia.
Astazi sunt impacata cu mine insumi si cu Dumnezeu, cu sufletul meu in tot acest zbucium zgomotos al vietii.
In ciuda fatarniciei, a corvezilor si viselor pierdute, lumea asta este totusi minunata. Sunt vesela. Si ma straduiesc sa fiu fericita!

miercuri, 1 iunie 2011

visez sau e realitate?

Ma simt ca o adolescenta care acum redescopera fiorii placuti ai dragostei. E totul atat de frumos si de placut....atat de frumos incat ma gandesc daca nu cumva visez.
Cand te vad.....lumea se opreste in loc si tot ceea ce conteaza esti TU. Nu mai exista nimic altceva...nici galagie, nici alte persoane, nici ganduri, nici griji, nici ieri si nici maine. Lumea se opreste, pur si simplu, pentru mine si devine cel mai minunat loc.....si in cel mai minunat loc esti doar tu, si eu....privindu-te tacuta.
Si stau si ma gandesc la tine chiar si atunci cand esti cu mine.....si ma gandesc ca esti perfect, sau nu? Si mi-e dor de tine in fiecare clipa si am ajuns sa-mi doresc ca atunci cand ma trezesc.....sa ma trezesc langa tine. Sa simt cum ma privesti dimineata....asa cum o faci cand ne vedem, sa te sarut atunci cand mi-este frica de noaptea prea rece, sa ma pierd in bratele tale pentru totdeauna.
Si totusi ma trezesc la realitate si vad ca nu se poate....ca esti la sute de km distanta . Si ridic privirea catre cer si sper ca in acel moment si tu sa privesti catre el si sa te gandesti la mine.
Si ma tot gandesc.....ce-ar fi sa ma iubesti? Sa ma duci in univers, sa navigam pe-o stea si sa-mi spui ca sunt iubirea ta. Sa-mi spui ca sunt singura fata pe care poti sa iubesti atat de mult...