Iubesti cu adevarat atunci cand faci absolut orice iti sta in putinta pentru a-l vedea pe cel de langa tine ca zambeste de fericire. Atunci cand iubim, ne redescoperim si simtim ca traim, cu adevarat. Dar trebuie sa ne asteptam si la durere. Chiar daca nu-mi doream sa ma doara iubirea noastra, intr-un final m-a durut. Insa chiar si atunci cand doare, iubirea isi pastreaza frumusetea. Pacat de frumusetea acelei iubiri, caci toata frumusetea a fost murdarita cu noroiul cuvintelor grele, noroi care nu se mai spala cu toate apele din lume.
Trebuie sa intelegem ca inima este un intreg pe care il daruim oamenilor de langa noi bucata cu bucata. Atunci cand daruim nu pierdem, ci ne imbogatim. Depinde de fiecare dintre noi ce tip de bogatie alegem. Eu am ales....imi doresc sa iubesc si sa fiu iubita.
Imi doresc ca cel care ma iubeste sa gaseasca frumoase lucrurile pe care eu le vad ca fiind defecte si pe care incerc sa le ascund. Cel care ma va iubi trebuie sa vada peste imperfectiuni si sa ma aprecieze pentru ceea ce sunt : eu care iubesc, tip, plang, nu vreau sa ascult, sunt certareata si iubesc intr-un mod ciudat uneori.
Sunt sigura ca fiecare dintre noi are pe cineva pe lumea asta care sa i se potriveasca numai lui. Poate nu am fost suficient de norocoasa sa-l gasesc din prima, insa il voi gasi. Sunt sigura de asta!