nefericirea...un rau necesar!

Pacat ca unii oameni nu dau doi bani pe sinceritate, adevar si autenticitate. Tehnicile de manipulare si abuzul emotional nu dau rezultate la infinit. Luati aminte voi toti cei care construiti personaje in loc sa fiti autentici. Personajele pe care le creati vor ajunge sa va fure viata. Vor trai in locul vostru si va vor vaduvi de minunea de a a va trai viata. Totul in jurul nostru tese intrigi si ne trezim prinsi in mijlocul unor situatii fara iesire, asa cum ajung insectele prada paianjenului datorita panzei tesuta cu atata migala.
Fericirea vine de cele mai multe ori din nefericire, din nefericirea de a descoperi ca atunci cand suntem autentici fata de noi insine, nu suntem persoane bune. Daca stii ca esti pierdut, mai ai o sansa, dar daca intotdeauna altii sunt de vina, iar tu esti bun, atunci chiar ca esti pierdut.

fericirea....adevar sau provocare?

ma gandesc asa....in ce moment al vietii mele oare am ales gresit? Oare am ales gresit atunci cand, in loc sa mimez fericirea, am ales sa traiesc si sa simt fericirea din toti ficatii mei? Am gresit oare atunci cand am pierdut o relatie care credeam eu ca imi aduce fericire, dar de fapt imi oferea doar un confort social? Nu vorbesc din carti si nici din experienta altora. Vorbesc din experienta mea cand dincolo de faptul ca iubeam o persoana, am ales sa plec tocmai pentru ca eu nu aduceam fericire in viata acelei persoane. Chiar daca a fost greu.
Suntem in secolul 21 si cu toate astea, atat de multe persoane din jurul meu aleg sa mimeze fericirea. Fratilor...fericirea fie o simti, fie nu. Nu poti ramane intr-o relatie doar asa de dragul de a avea o relatie. Sau doar pentru ca ai vazut la altii ca au trecut printr-un divort dureros si nu vrei sa iti expui copiii la asa ceva. Sau ca e mai comod sa ramai acolo. Mi-e foarte greu sa cred ca poti trai asa.
"Nu mi-e bine, dar nu mi-ar fi bine nici singur"....este o fraza pe care o aud din ce in ce mai des. Si mi se face rau. Nu exista asa ceva. Fericirea exista si cu siguranta poate fi gasita atata timp cat iti doresti asta. Constat ca, dincolo de nefericirea fiecaruia, exista o doza mare de egoism. De ce as sta intr-o relatie ca sa ajung sa privez omul de langa mine de adevarata fericire? Pentru ca daca noi insine nu suntem fericiti, nu suntem capabili sa-l facem fericit nici p-ala de langa noi...
Sa fim fericiti, asadar!

Totul sau nimic?

Se spune ca atunci cand pierzi tot ce ai mai de pret, nu te mai sperie nimic si nu-ti mai este frica de nimic. Consider ca dragostea nu are nici un pret, iar daca cineva indrazneste sa ii puna vreun pret acela nu poate fi decat pretul vietii. As vrea sa cred ca am iubit inainte de a te cunoaste. Dar imi dau seama ca abia acum iubesc cu adevarat. Si cu cat te iubesc mai mult, cu atat sufar mai tare. Mi-e teama de suferinta. E singura de care mi-e teama. Nu pot sa te iubesc prin cuvinte. As vrea sa te simt aproape, sa te imbratisez. E ceea ce imi lipseste cel mai mult pe lumea asta. Te iubesc in tacere si, chiar daca nu e felul meu de-a fi sa urlu in gura mare iubirea mea, totusi as vrea ca si lumea sa stie ceea ce tu deja stii.
Faptul ca nu m-ai iertat a fost o crima. Cu orgoliul se lupta incet si cu rabdare. Ai vrut sa ma lasi sa mor putin cate putin prin abandonare. O crima mica, murdara, dar sigura.
Cand am inceput sa te iubesc, am inceput sa traiesc cu adevarat. Stiu ca intr-o zi voi muri, insa iubirea mea nu va apuca niciodata acea zi. Astazi pot spune ca am invatat un lucru important: oamenii care se tem de moarte nu au spirit de aventura.
Greseala fiecaruia dintre noi are propria amprenta. Nu se poate compara. Pacatul nu este fapta savarsita, ci suferinta ramasa in urma acestuia. Mantuirea fiecaruia dintre noi se face pe cont propriu. Eu nu te pot ajuta asa cum nici tu nu o poti face. Nu scapi de pacatul tau, ascunzandu-te dupa pacatul altuia.

Povestea sentimentelor

Mi s-a parut cea mai frumoasa poveste pe care am citit-o in ultima perioada....

Odata, cu mult timp in urma, toate sentimentele si calitatile umane se aflau intr-un loc secret pe pamant.
Cand Plictiseala a cascat a treia oara, Nebunia, mereu nebuna, a zis:
-”Hai sa jucam un joc !... de-a v-ati ascunsa! “. Cine se ascunde mai bine va fi castigatorul sentimentelor.

Intriga a ridicat din spranceana dreapta, dar Curiozitatea, care nu putea sa se abtina, a intrebat:
- ” De-a v-ati ascunsa? Ce joc mai este si acesta? ”
“-Acesta este un joc, (a inceput sa explice Nebunia ) in care eu o sa imi acopar ochii si o sa numar pana la un million, pana voi va ascundeti. Cand am terminat de numarat voi pleca in cautarea voastra si pe cine nu gasesc acela va fi Castigatorul!”

Entuziasmul a inceput sa danseze de fericire, l-a urmat si Incantarea. Norocul a sarit asa de tare incat le-a convins si pe Apatie si Suspiciune sa intre in joc, pe cele pe care nimic nu le interesa.
Dar, totusi, nu toti erau de acord sa intre in joc.
Adevarul nu a vrut sa se ascunda… si de ce s-ar ascunde? Si asa, pana la urma, toti il vor gasi.
Orgoliul a zis ca este o idee stupida, (l-a macinat gandul “ de ce nu s-a gandit el primul la acest joc”).
Atentia nu vroia sa riste.

” Unu, doi, trei… “ a inceput sa numere Nebunia.

Prima s-a ascuns Lenea, care, evident, s-a aruncat dupa prima, si cea mai apropiata stanca pe care a vazut-o. Credinta a urcat in cer. Depedenta s-a ascuns in umbra Succesului, care a reusit sa se ascunda chinuindu -se in varful celui mai inalt copac. Daruirea nu se putea decide unde se va ascunde, fiindca fiecare loc ii se parea perfect, pentru unul din colegii ei. Frumusetea a sarit in lacul cristalin. Pe Rusine o vedeam privind din crapatura unui copac. Carisma si-a gasit locul in zborul unui fluture, iar Libertatea in duhul vantului. Egoismul si-a gasit ascunzatoare, dar… doar pentru el. Minciuna s-a ascuns si ea, pe fundul oceanului, (minte, era la capatul curcubeului), iar Pasiunea s-a ascuns in craterul vulcanului.
Uitarea a uitat sa se ascunda, dar acest lucru nu e important.
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Iubirea, singura, nu si-a gasit inca ascunzatoarea, fiindca totul era ocupat. Apoi a privit si a vazut o gradina plina de trandafiri unde s-a si ascuns, acoperindu- se cu boboci senzuali de trandafir.

”Un million! “a strigat Nebunia si a plecat in cautarea sentimentelor.

Prima a fost gasita Lenea, care, evident,era ascunsa dupa prima stanca, in scurt timp a auzit-o pe Credinta, care dezbatea subiecte de teologie cu Dumnezeu, dar Pasiunea a sarit din craterul vulcanului de frica. Intamplator s-a gasit acolo Dependenta, evident si Succesul. Egoismul nici nu trebuia cautat, singur a iesit din ascunzatoarea sa, in care s-a dovedit ca era un roi de albine. De asa multa cautare Nebuniei i s-a facut sete si asa a gasit Frumusetea, ascunsa in lacul cristalin.
Cu Suspiciunea era mai usor, fiindca ea nu putea sa se decida unde se va ascunde asa ca s-a proptit de o stanca in apropiere.
Astfel, Nebunia, incetul cu incetul a gasit aproape toate sentimentele.
Pe Talent l-a gasit ascuns in graul auriu, iar pe Minciuna la capatul curcubeului (minte, pe fundul oceanului). Uitarea a uitat ca s-a si jucat ceva…

Dar... pe Iubire nu putea sa o gaseasca…

Nebunia cautase peste tot, si deveni deja nervoasa, cand… a privit catre gradina cu trandafiri.
A intrat in gradina, si de nervi si neputinta a inceput sa loveasca cu mainile trandafirii.
Dintr-o data se auzi un strigat tare si dureros. Spinii trandafirilor au zgariat ochii Iubirii.
Nebunia nu stia ce sa mai faca……a gasit castigatorul, sentimentul cel mai puternic , dar Iubirea a devenit oarba. A plans si a rugat-o pe Iubire sa o ierte, luand decizia ca vesnic sa o insoteasca si sa o ajute.

Asa ca Iubirea a devenit castigatorul sentimentelor, dar a devenit oarba, iar Nebunia o insoteste peste tot.