Există momente în viață când uităm să ne iubim. Poate că greșelile trecutului ne apasă, poate că ne simțim pierduți în așteptările celor din jur sau poate că pur și simplu am uitat ce înseamnă să ne privim cu blândețe. Așa începe călătoria spre regăsirea de sine: nu dintr-o schimbare bruscă, ci dintr-o dorință sinceră de a găsi un motiv să ne iubim, din nou.
Iertarea este primul pas. Nu doar față de ceilalți, ci față de noi înșine. Învățăm să acceptăm că am fost vulnerabili, că am greșit, că poate ne-am sabotat propriul drum. Dar fiecare cădere are sensul ei. Din fiecare rănire rămâne o lecție, iar din fiecare pierdere se naște o posibilitate nouă.
În procesul de regăsire, iubirea nu este un rezultat, ci o călătorie. Uneori începe cu pași mici: un moment de liniște, un gând bun spus nouă înșine, o alegere care ne protejează în loc să ne rănească. Alteori, vine brusc, ca un val care spală tot ce părea definitiv.
Ne uităm în oglindă și încercăm să vedem dincolo de vinovăție, dincolo de cuvintele dure pe care ni le-am spus. Suntem mai mult decât povara trecutului. Suntem speranță, suntem putere și, mai ales, suntem demni de iubire.
Așa că dacă astăzi cauți un motiv să te iubești din nou, amintește-ți că nu trebuie să fie perfect. Poate fi ceva mic, poate fi doar dorința de a continua. Dar e suficient.
Pentru că tu ești suficient.
