sunt momente in care pur si simplu ma pierd in ochii tai si tot ce as vrea ar fi sa nu mai mut privirea de acolo. Sunt momente in care simt ca ma sufoc fara tine, fara privirea ta, fara sarutul tau, fara imbratisarea ta.
Si totusi ....sunt momente in care pur si simplu mi-e teama sa iubesc. Poate pentru ca sunt genul de persoana care iubeste lucrurile concrete....cum ar fi marea, de exemplu, pe care o vad, o simt, o ating si pe care pot sa o arat. Cu iubirea in schimb este dificil. Nu poti sa intinzi degetul si sa o arati. Nu poti fi niciodata sigur ca ea va ramane mereu acolo si ca nu se va schimba niciodata. Candva exista o certitudine ca iubirea mea este acolo langa mine si ca va ramane mult timp dupa ce eu nu voi mai fi.
Acum totul e praf si pulbere....probabil doar ca sa ma conving ca nimic nu ramane peste veac si ca totul, ca si noi oamenii, este trecator in viata.
Acum m-am eliberat. Sunt libera de trecut. De cele mai multe ori, greselile din trecut nu mai pot fi reparate; ele sunt ca niste fantome care ma vor bantui toata viata.
Totodata, din aceste greseli am de invatat. Sunt convinsa ca ma vor ajuta sa evoluez si sa pot indrepta ceea ce era gresit.
Viata inseamana sa ai incredere in propriile sentimente, sa iti asumi riscuri pentru a gasi fericirea, sa apreciezi amintirile si sa inveti din greselile trecutului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu