De cele mai multe ori, cuvintele sunt ori prea mult, ori prea putin, ori nu sunt suficiente sau nu le gasesti pe cele potrivite pentru a exprima ceea ce simti, ce gandesti. Insa, uneori cuvintele sunt prea mult si fac atat de mult rau, in detrimentul binelui.
Din pacate, alegerile pe care le-am facut, datorita cuvintelor, m-au doborat. O perioada buna de timp am ramas acolo jos, unde am cazut. A trecut ceva vreme pana mi-am facut curaj si m-am ridicat. M-am sters de praful durerii si am privit cu demnitate inainte. Asa au venit lucruri frumoase pe care le asteptam de atata vreme. Le-am imbratisat de parca eram prieteni vechi si mi-am spus ca probabil daca nu cadeam acolo jos, jos de tot, era posibil sa nu gasesc niciodata aceste lucruri care acum ma fac fericita.
Poate pentru el nu sunt nici prima, nici ultima sau singura. A iubit inainte si e posibil sa iubeasca si dupa. Dar daca ma iubeste acum, ce mai conteaza ce a fost inainte sau ce va fi dupa? Poate nu e perfect, insa nici eu nu sunt....si poate impreuna nu vom fi niciodata perfecti. Dar ma face sa rad si asta imi da de gandit ca, in ciuda greselilor stupide pe care le facem ca oameni, fiecare dintre noi ne straduim sa oferim ce e mai bun. Stiu ca nu se gandeste la mine in fiecare minut din zi, dar imi daruieste ceea ce conteaza cel mai mult.....fericirea.
Si pentru asta merita sa-i zambesc atunci cand ma face fericita, sa-i spun atunci cand ma intristeaza si mai ales, sa-i duc dorul atunci cand nu e langa mine!
