emotia iubirii

As vrea sa simt caldura mainilor tale inainte ca timpul sa treaca de tot peste mine. Hai sa aratam lumii ca inca se mai intampla minuni si ca nimic nu este greu si dificil atata vreme cat iti doresti ceva.
Se spune ca nimic nu dureaza la infinit si ca totul se intampla fix atunci cand trebuie sa se intample; ceea ce simtim este ideal atunci cand simtim, cand traim. As vrea totusi sa cred ca dragostea dureaza la infinit si ca pot simti ceea ce simt acum si peste 60 ani. Ca voi simti cum imi tremura genunchii cand te vad, ca voi simti cum imi tremura vocea atunci cand trebuie sa iti vorbesc....ca voi simti cum ma topesc atunci cand ma iei in brate, ca voi simti acei fiori ai dragostei si atunci cand ne vom plimba nepotii de mana in parc...Asa ca te rog, lasa-ma sa merg pe drumul care duce catre inima ta.

E uimitor cum doar tu poti sa-i vorbesti inimii mele, fara sa spui totusi nici o vorba. Doar cand te privesc imi dau seama ca avem nevoie unul de altul pentru a da frau liber sentimentelor incatusate in inima noastra , iar bratele tale imi spun ca acolo sunt in deplina siguranta. Nimeni din lumea asta nu poate inlocui asta, iar zambetul tau imi creaza o stare de confort, o siguranta de care am atata nevoie.

totul imi aminteste de tine...

"Totul, totul imi aminteste de ea: casele, gradinile, lucrurile, oamenii pe care i-am cunoscut impreuna. In toate si in tot parca si-a lasat fiinta ei. Cand tac, fiintele si lucrurile dinafara incep sa graiasca amintirile din mine. In ganduri si in vis, in iubire si in ura, in bucurie si in suferinta, e pururea vie, pururi prezenta Mihaela! Pretutindeni Mihaela! Obsesie uriasa, coplesitoare, trebuinta ca aerul si lumina. Cine ar putea sa-mi smulga radacinile ei crescute pana in adancurile mele cele mai insondabile? Mihaela nu mai este, si odata cu ea, dispare sensul tuturor stradaniilor mele, insusi rostul existentei mele. De acum s-a prabusit temelia pe care se cladesc fapte noi, imi lipseste indemnul, scopul, nadejdea, rasplata, visul, tot...tot..!"

Mihail Drumes - Invitatie la vals



Fix asa ma simt si eu. Te vad in toate lucrurile care ma inconjoara, iti simt prezenta in orice traieste pe langa mine, iti simt mirosul in aerul pe care il respir. Cum ai putut sa iti infigi radacinile atat de adanc in sufletul meu, nu o sa inteleg niciodata. Pentru ca nu meriti onoarea de a te afla acolo. E pentru prima si ultima data cand sufletul meu plange dupa tine. Pentru ca nu mai dau 2 lei pe cuvintele tale. Pentru ca de luni de zile mi-ai spalat urechile cu tot felul de minciuni. De acum incolo, vreau ca faptele sa vorbeasca in numele iubirii.
Pentru ca nu mai cred ca "daca e sa fie, va fi". Ca sa se intample asta trebuie sa faci ceva in sensul asta. Iubirea moare daca nu e intretinuta. Si moare cu atat mai mult si mai repede daca e intretinuta cu minciuni si promisiuni desarte. Nu mai vreau asa. Nu mai vreau o iubire prefacuta. Imi doresc o iubire ca in povesti....o iubire de poveste...

o imbratisare

azi am o mare dorinta...imi doresc mai mult ca orice o imbratisare. Nu orice fel de imbratisare si nu de la oricine. Pentru ca imbratisarea pe care mi-o doresc eu aduce liniste si iubire in viata mea. Pentru ca imbratisarea asta ar reusi sa vindece tot ce doare in sufletul meu. Pentru ca imbratisarea asta ar putea sa imi readuca zambetul pe buze. Si pentru ca nimic in lumea asta nu se compara cu o imbratisare de la persoana potrivita.

Imi doresc un locsor in bratele persoanei pe care o iubesc, unul cat de mic pentru ca fara bratele lui in jurul meu simt cum imi moare sufletul. Fara iubirea lui ma simt neputincioasa, nu mai am puterea sa merg pe apa si sa imbratisez norii. Iubirea lui imi hraneste sufletul si ma poate vindeca de tot ce e rau, inclusiv de raceala care ma cuprinde si chiar de orgoliu.

Am nevoie de iubirea si de imbratisarea ta pentru a redeveni copilul ala fericit!

iubirea mea e libera

sunt momente cand nici macar nu stiu ce sunt sau cine mai sunt. Privesc pierduta in jurul meu si ma intreb cum s-au scurs luni si mai ales ani. Cum s-a risipit totul ca si ceata care se lasa intr-o dimineata de octombrie si care se rispeste de indata ce soarele se instaleaza sus pe cer?
Daca dimineata rece si incetosata de octombrie se schimba la aparitia soarelui, viata mea oare nu poate gasi ceva de care sa se lase schimbata?
Ma intriga minciuna si ma dor vorbele goale spuse fara rost. Tot timpul am crezut ca nu trebuie sa ne bazam viata pe minciuna si pe razboaie inutile. Ca nu este nevoie sa lupti pentru ceva, intrucat la un moment dat tot pierzi. Viata e atat de scurta pentru a duce batalii fara sfarsit. Trebuie sa ne umplem viata de iubire si de armonie, iar pentru asta suntem direct raspunzatori. Nimeni altcineva nu trebuie sa faca asta in locul nostru. Nimeni nu trebuie sa ne conduca sau sa ne controleze viata. Eu nu cer nimanui sa ma iubeasca sau sa ma inteleaga. Chiar daca sufletul imi este sfasiat de dor si de iubire nu pot sa-ti cer sa ma iubesti. Pentru ca este suficient ca te iubesc eu. Iar asta ma face sa ma simt usoara ca un fulg si libera ca un fluture. Libera sa imi manifest iubirea oriunde, fara granite si fara bariere, fara distante si fara durere.