iubirea mea e libera

sunt momente cand nici macar nu stiu ce sunt sau cine mai sunt. Privesc pierduta in jurul meu si ma intreb cum s-au scurs luni si mai ales ani. Cum s-a risipit totul ca si ceata care se lasa intr-o dimineata de octombrie si care se rispeste de indata ce soarele se instaleaza sus pe cer?
Daca dimineata rece si incetosata de octombrie se schimba la aparitia soarelui, viata mea oare nu poate gasi ceva de care sa se lase schimbata?
Ma intriga minciuna si ma dor vorbele goale spuse fara rost. Tot timpul am crezut ca nu trebuie sa ne bazam viata pe minciuna si pe razboaie inutile. Ca nu este nevoie sa lupti pentru ceva, intrucat la un moment dat tot pierzi. Viata e atat de scurta pentru a duce batalii fara sfarsit. Trebuie sa ne umplem viata de iubire si de armonie, iar pentru asta suntem direct raspunzatori. Nimeni altcineva nu trebuie sa faca asta in locul nostru. Nimeni nu trebuie sa ne conduca sau sa ne controleze viata. Eu nu cer nimanui sa ma iubeasca sau sa ma inteleaga. Chiar daca sufletul imi este sfasiat de dor si de iubire nu pot sa-ti cer sa ma iubesti. Pentru ca este suficient ca te iubesc eu. Iar asta ma face sa ma simt usoara ca un fulg si libera ca un fluture. Libera sa imi manifest iubirea oriunde, fara granite si fara bariere, fara distante si fara durere.