In momentul in care am stiut ca povestea mea nu se va terrmina cu epicul final, am stiut instinctiv ca nu poate fi atfel. Agonia pierderii merita indurata pentru sublimul sentiment al iubirii, caci, desi el a plecat, in sufletul meu il iubeam, iar acel sentiment nu va disparea niciodata. Voi purta in sufletul meu acel sentiment pentru totdeauna.
Chiar daca am tot timpul sentimentul dezradacinarii, stiu ca acest sentiment va disparea atunci cand imi voi gasi sufletul pereche si atunci cand se va intampla asta , toate se vor aseza la locul lor, iar eu nu o sa mai simt dezradacinata.