as vrea...

as vrea sa am dorinta-n viata mea
sa pot zari din nou un inceput
as vrea sa pot simti din nou iubirea
mi-aduc aminte...odata am putut.

pe drumul plin de amagiri
totul e trist si gol
privesc in jur si vad atatea amintiri
ce-au inceput sa se stinga tiptil!

sa ierti...ca sa poti merge mai departe

"nu vreau si nu pot sa traiesc fara tine! Fara tine nu insemn nimic.....iar daca tu renunti la mine pentru ca te-am dezamagit.....prefer sa mor !"
Asa a inceput totul. Si chiar daca durerea s-a estompat, sentimentele sunt aceleasi, pentru ca te-am iubit chiar daca m-am ales cu rani. Te-am ajutat si nu am asteptat nimic in schimb. Si am ajuns sa iert chiar daca poate nu se merita. Am ales sa iert ca durerea sa poata disparea din sufletul meu, pentru ca mi-am dorit sa merg mai departe fara aceasta piatra in suflet. Am iertat ca sa imi simt sufletul mai usor si pentru ca, asa cum spunea Napoleon Bonaparte, "Iertarea inseamna a te ridica mai sus decat cei care te-au insultat" .
Si chiar daca increderea pe care am oferit-o mi-a fost tradata, tot am iertat. Am ales sa vad lucrurile frumoase din viata, sa incerc sa fiu fericita. Mi-am eliberat furia si durerea pentru a merge catre un loc mai bun.
Dar nu regret nimic. Pentru ca tot ce am facut intotdeauna, am facut din suflet.

viata...ca un film!

am ales drumul cel mai greu numai pentru ca m-am ratacit. Ca sa ma gasesti, trebuie sa ai o harta la tine.
Ma simt de parca viata mi-ar trece prin fata ochilor, ca un film la cinematograf, iar eu stau in primul rand si o privesc cum defileaza. M-am simtit mereu ca o straina, caci asa ma faceai sa ma simt, iar faptul ca ma legasem cumva de tine nu a schimbat cu nimic acest lucru. Acum suntem la fel. Doi straini. Sunt straina pentru munca ta, pentru familia ta, pentru prietenii tai.
Obisnuiam sa ma gandesc la tine ca la persoana care nu ma va rani niciodata. Si totusi ai facut-o.
Cand am ales sa plec am facut-o pentru ca voiam sa traiesc, nu doar sa exist. Am gresit amandoi. Eu, ca am ales sa traiesc alaturi de cineva care nu merita si tu, ca m-ai lasat sa imi traiesc viata dupa propriile reguli.
Nu am regretat niciodata ca am fost impreuna. Am fost fericita cu tine si chiar daca am ales sa mergem pe drumuri separate, o sa te iubesc intotdeauna.

iubire sau confort sufletesc?

sunt o romantica incurabila, dependenta de ideea ca toata lumea are o singura mare dragoste in viata, teorie alimentata permanent de o dieta neintrerupta de poezie, filme si carti romantice. Cred ca, undeva, exista acea mare dragoste care ne face sa ne pierdem mintile cu totul si care, uneori, reuseste sa ne faca sa uitam principiile sanatoase dupa care ne ghidam in viata.

Si am crezut ca am gasit acea mare iubire in parcarea aia mare din orasul neutru unde ne-am intalnit de atatea ori si unde ne imbratisam si uitam sa mai respiram atunci cand ne priveam unul pe altul. Dar ai ales sa respiri...ti-era mai comod sa fii cu ea si n-ai avut curaj sa alegi cu inima.
Am renuntat la ceea ce avem...nu pentru ca mi-ai cerut-o tu sau ca am facut-o pentru tine. Am ales cu inima pentru ca eu stiam ce mult te vreau. Mi-e foarte greu sa recunosc faptul ca poate am gresit cand am abandonat o lupta pe care o duceam deja de ceva vreme. Daca as fi castigat? Ma intreb cum ar fi fost viata mea daca nu te-as fi cunoscut pe tine. Sunt zile si nopti in care imi traiesc viata de dinainte de tine...si realizez ca ai dreptate. Se poate trai si fara iubire. Intr-adevar, nu esti implinit pe deplin, dar ai un sentiment de confort sufletesc care te face sa nu mai vezi minusurile dintr-o relatie si care te indeamna sa accepti ce primesti.