iubire sau confort sufletesc?

sunt o romantica incurabila, dependenta de ideea ca toata lumea are o singura mare dragoste in viata, teorie alimentata permanent de o dieta neintrerupta de poezie, filme si carti romantice. Cred ca, undeva, exista acea mare dragoste care ne face sa ne pierdem mintile cu totul si care, uneori, reuseste sa ne faca sa uitam principiile sanatoase dupa care ne ghidam in viata.

Si am crezut ca am gasit acea mare iubire in parcarea aia mare din orasul neutru unde ne-am intalnit de atatea ori si unde ne imbratisam si uitam sa mai respiram atunci cand ne priveam unul pe altul. Dar ai ales sa respiri...ti-era mai comod sa fii cu ea si n-ai avut curaj sa alegi cu inima.
Am renuntat la ceea ce avem...nu pentru ca mi-ai cerut-o tu sau ca am facut-o pentru tine. Am ales cu inima pentru ca eu stiam ce mult te vreau. Mi-e foarte greu sa recunosc faptul ca poate am gresit cand am abandonat o lupta pe care o duceam deja de ceva vreme. Daca as fi castigat? Ma intreb cum ar fi fost viata mea daca nu te-as fi cunoscut pe tine. Sunt zile si nopti in care imi traiesc viata de dinainte de tine...si realizez ca ai dreptate. Se poate trai si fara iubire. Intr-adevar, nu esti implinit pe deplin, dar ai un sentiment de confort sufletesc care te face sa nu mai vezi minusurile dintr-o relatie si care te indeamna sa accepti ce primesti.