am dreptul sa...

“Am învăţat că atunci când sunt supărat, am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.” spunea Octavian Paler.

Un om are dreptul sa fie suparat, trist sau pesimist. Sunt zile in care, sa se dea jos din pat si sa infrunte o nouă zi, inseamnă mai mult decât se simte în stare să realizeze.
Un om are dreptul să fie atat de dezamagit, încat sa isi aloce o zi doar a lui in care sa-si plangă singur de mila si abia apoi sa meargă mai departe.
Un om are dreptul sa tacă atunci când nu se simte pregatit sa impartasească lumii durerea lui. Are dreptul să taca fară a fi considerat antisocial.
Un om are dreptul sa-si spună of-ul fara a se crede ca pozeaza intr-o postură de victimă.
Un om are dreptul sa se apere atunci când este lovit fizic sau verbal. Are tot dreptul sa o faca.
Un om are dreptul nu fie de acord cu alti oameni. Un om are acest drept, dar abuzeaza de el atunci când jigneste pe celalalt doar pentru ca nu il poate intelege.
Un om are dreptul sa viseze la o lume mai buna fara a fi privit ca un ciudat sau un idealist sau un naiv. Oamenii ajung departe atunci când au vise.
Un om are dreptul sa nu fie in regula din cand in cand sau sa planga, sa fie naiv, obosit sau timorat. Are tot dreptul din lume sa faca asta fară a-i deranja cu ceva pe cei din jur.
Un om are dreptul sa se exteriorizeze si sa-si marturiseasca neimplinirile, regretele sau dezamagirile fara a fi privit cu coada ochiului sau aratat cu degetul.
Un om are dreptul sa greseasca, sa se simtă vulnerabil, neinteles sau uitat.
Iar eu, ca orice alt om, astazi am dreptul sa fiu suparata pe oameni si dezamagita de atitudinea lor. Am dreptul sa ma plang si sa mă simt ranita. Am dreptul sa fiu trista si morocanoasa. Am dreptul sa fiu si pesimista. Astazi. Am dreptul!