Iarta-ma, ani la rand te-am rugat sa faci cumva ca sa ne gasim. Nu am nimic de reprosat, este perfect, este asa cum te-am rugat eu sa fie... e destept, amuzant si atent, dar...fa-l sa nu ma mai iubeasca.
Nu m-am plans pană acum de distanta dintre noi, de diminetile in care am avut nevoie de el mai aproape, de noptile pe care nu le-am dormit impreună. E normal, la cat de minunat este, trebuia sa traim departe unul de celalalt si sa nu ne iasă nicidecum sa ne mutam impreuna. Oricum, suntem fiecare, prelungirea celuilalt, dincolo de orice realitate, de timp si de granite, stiu asta si apreciez. Nu ma plang, Doamne, e bine si cu distanta asta. Eu îl simt si-l am tot timpul în suflet.
Chiar nu ma plang. Dar te rog, fa-l sa nu ma mai iubeasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu