In practica, iubirea adevarata nu se uita niciodata. Desi, poate nu este nici prima, nici ultima.
Sau, cel putin, ramasitele ei nu te lasa sa o uiti. Pentru ca atunci cand iubesti cu adevarat, cand te dedici trup si suflet unui om, care se presupune ca face acelasi lucru, nu ai cum sa scapi teafar din asta.
Si ajungi sa duci o lupta cu sentimentele, mai ceva ca batalia de la Rovine. Si cand crezi ca te-ai vindecat, te afunzi si mai adanc in valtoarea sentimentelor si totul in jur iti e potrivnic si iti aminteste de el.
El....care a fost totul. El...care este totul. El...care ar putea fi totul.
Pentru ca oricat fugim, oricat negam....nu vom putea uita tot ce a fost. Nu in viata asta. Si poate nici in urmatoarea....sau poate niciodata. Se spune ca sufletele pereche se cauta in vietile viitoare pana se regasesc.
Sper ca undeva, candva sa te regasesc. Si cand te voi regasi, nu iti voi mai da drumul niciodata. Pentru ca ...mi-e dor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu