am inteles...

nu stiu cum mi-am castigat acest drept. Nici macar acum nu sunt perfect sigura de el. Dar simplul fapt ca ma pot gandi la chipul tau frumos, la surasul tau, stiind ca ceva din tine imi apartine mie, este probabil cel mai minunat lucru de care am avut parte in viata mea.

In mijlocul acestei privelisti nebunesti, am inteles. Am inteles ca a avea pe cineva care te intelege, care te doreste, care te vede ca pe o versiune mai buna a ceea ce esti este darul cel mai minunat. Si chiar daca nu suntem impreuna, simplul fapt ca stiu ca pentru tine eu sunt un astfel de om, imi da curaj sa traiesc pe mai departe.
Din pacate, absenta ta nu-mi ofera nici o consolare. Ba chiar a inrautatit situatia, iar viitorul imi pare un drum pustiu si deprimant.