straini

e atat de ciudat cum ne-am transformat aproape peste noapte din doua persoane care descoperisera iubirea si care o reinventau, in doi straini. Atat mai suntem astazi....doar straini. Straini care impartasesc amintiri comune.

Si cum sa uit atatea amintiri frumoase pe care mi le-ai oferit intr-un timp atat de scurt? Cum sa uit privirea ta? Cum sa reusesc sa te uit ...chiar daca nu ne mai cunoastem, chiar daca nu mai existam unul pentru celalalt?
Inca stau si ma intreb daca a fost usor. Sa-mi spui toate acele lucruri minunate si apoi sa pleci ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Ca si cum noi nu am fi insemnat nimic. Ca si cum eu nu as fi insemnat ceva...