duminică, 13 octombrie 2013

the other half of me...


sunt un om ambitios si cu o stapanire de sine extraordinara. Si totusi...atunci cand intalnesc pe cineva care imi place devin ca o leguma. In aparenta. Caci, de altfel, devin mult mai sigura pe mine, mult mai ambitioasa si mai plina de tarie de caracter. In general, imi plac lucrurile pe de-a-ntregul. Care sa fie doar ale mele. Nu mi-au placut jumatatile de masura niciodata. Vreau totul sau nimic!

3 comentarii:

  1. "Totul sau nimic"...hmm, interesant concept...doar ca viata nu ne ofera doar momente "albe" sau "negre" ci si din alea cu din ce in ce mai multe nuante de gri. Poti avea impresia ca ai obtinut tottl doar ca sa realizezi mai tarziu ca nu ai nimic de fapt. Ma gandesc din ce in ce mai mult sa iau totul gradual, baby steps mode. Stii, ca atunci cand faci scufundari la mare adancime si intoarcerea la suprafata trebuie facuta treptat ca sa iti poti obisnui corpul cu presiunea! Si in viata ar trebui facut la fel: sa nu te arunci cu capul inainte ci sa o iei usor pentru a putea analiza si a evita...eventuale "chestii"! Ma gandesc serios la asta...nu stiu daca o sa imi iasa ca tare entuziasmat sunt cand ceva imi place! :))
    BTW, nice blog!

    RăspundețiȘtergere
  2. intotdeauna teoria a parut atat de usor de aplicat atunci cand ne gandim asupra unui aspect al vietii. Dar eu te intreb asa...de cate ori ai reusit sa nu te arunci cu capul inainte? De cate ori ai reusit sa iei totul usor si de cate ori ai reusit sa eviti eventualele "chestii" ? :)
    Pentru ca daca tu ai reusit sa aplici cu succes teoria in viata de zi cu zi inseamna ca esti cel mai perfect om de pe pamant si eu tare as vrea sa iau lectii de la tine.
    Eu am fost eterna indragostita, careia viata i-a aplicat corectii tot timpul. Intotdeauna mi-a fost teama sa ma bucur prea tare pentru ca dintotdeauna am platit fericirea cu multe lacrimi. Nu imi pare rau. Asta m-a facut sa apreciez si mai mult ceea ce am obtinut.
    p.s. Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Asta incercam sa spun, ca nu aprea am reusit dar as vrea sa o pot face! sa fiu cerebral, insa... cum spune Maestrul Dinica, am suflet de mama, ce sa-i faci! :)) dar e interesanta teoria si sunt tare mandru de ea! :))

    RăspundețiȘtergere