prea tarziu

e prea tarziu....nu poti schimba ce-a fost facut, nu poti sa te intorci in timp, nu poti sa schimbi sentimentele pe care le-ai ranit sau sa vindeci inimile pe care le-ai frant. In schimb, tot ce poti face este sa inveti din  propriile greseli si sa nu le mai repeti.
Partea cea mai grea a fost nu cand am ales sa plec, ci atunci cand TU nu ai luptat ca eu sa raman.
Trebuia sa intelegi ca nu aveai dreptul sa te joci cu sentimentele mele, doar pentru ca tu nu erai sigur de ale tale.

ce inseamna sa iubesti?

Iubesti cu adevarat atunci cand faci absolut orice iti sta in putinta pentru a-l vedea pe cel de langa tine ca zambeste de fericire. Atunci cand iubim, ne redescoperim si simtim ca traim, cu adevarat. Dar trebuie sa ne asteptam si la durere. Chiar daca nu-mi doream sa ma doara iubirea noastra, intr-un final m-a durut. Insa chiar si atunci cand doare, iubirea isi pastreaza frumusetea. Pacat de frumusetea acelei iubiri, caci toata frumusetea a fost murdarita cu noroiul cuvintelor grele, noroi care nu se mai spala cu toate apele din lume. 

Trebuie sa intelegem ca inima este un intreg pe care il daruim oamenilor de langa noi bucata cu bucata. Atunci cand daruim nu pierdem, ci ne imbogatim. Depinde de fiecare dintre noi ce tip de bogatie alegem. Eu am ales....imi doresc sa iubesc si sa fiu iubita.

Imi doresc ca cel care ma iubeste sa gaseasca frumoase lucrurile pe care eu le vad ca fiind defecte si pe care incerc sa le ascund. Cel care ma va iubi trebuie sa vada peste imperfectiuni si sa ma aprecieze pentru ceea ce sunt : eu care iubesc, tip, plang, nu vreau sa ascult, sunt certareata si iubesc intr-un mod ciudat uneori.

Sunt sigura ca fiecare dintre noi are pe cineva pe lumea asta care sa i se potriveasca numai lui. Poate nu am fost suficient de norocoasa sa-l gasesc din prima, insa il voi gasi. Sunt sigura de asta!

chiar daca....

mi-as dori ca la un moment dat sa intelegi ca atitudinea ta a fost cea care m-a indepartat, ca m-a durut nesiguranta ta, ezitarile tale. Ca m-au ranit cuvintele spuse fara rost....intamplarile din trecutul nostru si situatiile noi....faptul ca azi imi spuneai ceva, iar maine schimbai tot.
Nu mai puteam asa.....iarta-ma ca sufeream cand tu minteai. Iarta-ma ca nu am putut accepta!
Mi-as dori sa realizezi faptul ca nu sunt un obiect, ca nu ma poti muta azi intr-un loc, iar maine in altul asteptand ca eu sa accept tacuta jocurile tale de copil devenit adult sau de adult transformat peste noapte in copil.
Mi-as fi dorit sa simti ca am suflet, ca nu aveai dreptul sa te joci cu mine .....sa ma manipulezi si ma utilizezi dupa bunul plac. Si mi-as fi dorit ca atunci cand ai fi realizat ca simti....sa fi simtit nevoia sa imi spui si mie.

Cu drag,
Piscatel

mi-e dor....

Mi-e dor de plimbari pe malul marii, sa ne intindem trupurile pe nisipul fin, sa ne invaluie briza, sa simtim mirosul de apa sarata, sa fii TU cel care ma tine in brate si imi dezvaluie  iubirea.
Inchid ochii si ajung intr-un loc uitat de lume, pe o plaja pustie, cu valuri lenese ce abia se sparg de mal parca dorind sa nu imprastie tacerea noptii. Mergem tacuti pe faleza, privind cum luna se joaca pe fetele noastre, desenand lumini si umbre portocalii, simtind jocul brizei si privind puzderia de stele. Ne oprim....imi iei mana usor si mai privesti lung si tacut. Este o tacere apasatoare care e sparta din cand in cand de strigatul unui pescarus ratacit. Ma bucur in voie de prezenta ta pe care o simt atat de puternic. Strang pleoapele cu putere...as vrea sa te privesc, as vrea sa ma pierd in ochii tai, insa mi-e teama ca visez, mi-e teama ca daca voi deschide ochii visul frumos va disparea si vei disparea si tu o data cu el....

slab sau puternic?

Femeia puternica plange si isi recunoaste infrangerea, apoi se ridica si merge mai departe. In schimb, femeia slaba sta pe loc si indura, eventual mai face putin si pe victima. Prea mult timp am fost o victima. Acum nu vreau altceva decat sa fiu puternica. Am invatat ca orice inima poate fi vindecata, oricat de grav ar fi fost ranita. Este nevoie doar sa intalnesti acea persoana speciala care sa faca asta.
Nu vreau sa mi se mai spuna ca m-am schimbat pentru ca, de fapt, nu a interesat pe nimeni sa afle cum sunt eu cu adevarat.
Lumea vorbeste si a vorbit dintotdeauna. E foarte greu sa nu te lasi afectat, insa eu lupt din rasputeri sa nu ma las doborata!

iubirea

desi in viata ne laudam cu faptul ca preferam faptele in detrimentul vorbelor, sunt momente cand in ciuda faptului ca simtim iubirea celuilalt, ne dorim sa o si auzim. Iar eu ador sa mi se spuna "Te iubesc". Ador zambetele pe care le simt zi de zi.....sunt cele mai frumoase pe care le am. Si imi sta atat de bine cu ele.
Spun asta pentru ca intotdeauna iubirea este cea care face o femeie sa se simta intr-adevar frumoasa si sunt de parere ca orice femeie merita pe cineva care sa o faca sa se simta cea mai frumoasa.

prefer sa continui sa zambesc si sa visez,

pentru ca zambetele si visele sunt singurele care ma incalzesc printre picaturile reci de ploaie pe care mi le ofera viata uneori!
Am renuntat la fulgerele din privirea mea si invat sa visez. Teama o las sa se acopere cu frunze colorate de toamna. Am invatat sa zambesc printre picaturile reci de ploaie ale vietii!
Intotdeauna trebuie sa avem un zambet de rezerva in buzunarul de la piept. Intotdeauna trebuie sa avem undeva bine pus o doza de optimism care sa ne ajute sa iesim din momentele dificile pe care viata ni le ofera.

minunea din viata mea

Pot si trebuie sa fac fata la orice. Pot si trebuie sa iubesc. Pot si trebuie sa iert. Pot si trebuie sa traiesc si sa iubesc viata. Pentru ca in cele din urma nu conteaza cat de mult ai, ci cat de mult daruiesti.
Asa ca am rabdare sa astept. Las zile si anotimpuri sa treaca si-mi las ochii sa te priveasca cu nesat si bratele gandului sa te cuprinda, oriunde ai fi. Cu bucurie imi las bratele sa te cuprinda. Da, cu sufletul te privesc si cu gandul te imbratisez! Si asa te astept.
Lectia pe care ar trebui sa o invatam fiecare dintre noi de la viata este ca fericirea nu depinde de alte lucruri sau de alti oameni. Fiecare este fericit, pe cat se lasa sa fie. Lucrurile minunate nu se intampla atunci cand ne dorim sau cand incercam sa le fortam sau sa le programam, ci se intampla cand ne asteptam mai putin. Minunile stiu intotdeauna cand sa apara!

prietenia....intre dorinta si realitate!

Am visat si visez mult. La fel de mult precum am crezut si inca mai cred in povesti. Si in realitatea lor. Insa am invatat ca doare sa traiesti intr-o poveste si, cu fiecare zi care trece, constat cu tristete ca persoanele pe care le credeam apropiate sunt, de fapt, niste straini. Nu stiu cand si nu stiu cum ne-am instrainat si, mai ales, nu stiu de ce. Am zis ca nu imi pasa....insa se pare ca imi pasa. 

Mi-am spus ca o sa fiu indiferenta si atat, dar se pare ca nu pot. 

Pentru ca sufletul meu nu poate fi indiferent, nu poate inceta sa ii pese...si ma doare. Doare atat de tare!

Candva am crezut ca am invatat sa nu imi mai pun sufletul pe tava in fata nimanui, oricat de prieten ar parea in acel moment. E cea mai mare greseala, pentru ca mai devreme sau mai tarziu, indiferent cat de mult te-ar iubi acel prieten tot iti va calca sufletul in picioare si se va comporta ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. 

a little bit of heaven.....

ai plecat de atata vreme si cu toate astea m-a cuprins un dor teribil de tine, de vocea ta, de sfaturile tale, de tot ce ai insemnat tu pentru mine in toti cei 28 ani ai mei cat ai stat langa mine....

cuvintele....bune sau rele?

De cele mai multe ori, cuvintele sunt ori prea mult, ori prea putin, ori nu sunt suficiente sau nu le gasesti pe cele potrivite pentru a exprima ceea ce simti, ce gandesti. Insa, uneori cuvintele sunt prea mult si fac atat de mult rau, in detrimentul binelui.
Din pacate, alegerile pe care le-am facut, datorita cuvintelor, m-au doborat. O perioada buna de timp am ramas acolo jos, unde am cazut. A trecut ceva vreme pana mi-am facut curaj si m-am ridicat. M-am sters de praful durerii si am privit cu demnitate inainte. Asa au venit lucruri frumoase pe care le asteptam de atata vreme. Le-am  imbratisat de parca eram prieteni vechi si mi-am spus ca probabil daca nu cadeam acolo jos, jos de tot, era posibil sa nu gasesc niciodata aceste lucruri care acum ma fac fericita.
Poate pentru el nu sunt nici prima, nici ultima sau singura. A iubit inainte si e posibil sa iubeasca si dupa. Dar daca ma iubeste acum, ce mai conteaza ce a fost inainte sau ce va fi dupa? Poate nu e perfect, insa nici eu nu sunt....si poate impreuna nu vom fi niciodata perfecti. Dar ma face sa rad si asta imi da de gandit ca, in ciuda greselilor stupide pe care le facem ca oameni, fiecare dintre noi ne straduim sa oferim ce e mai bun. Stiu ca nu se gandeste la mine in fiecare minut din zi, dar imi daruieste ceea ce conteaza cel mai mult.....fericirea.
Si pentru asta merita sa-i zambesc atunci cand ma face fericita, sa-i spun atunci cand ma intristeaza si mai ales, sa-i duc dorul atunci cand nu e langa mine!

e toamna iar!

E toamna iar si e toamna si-n sufletul meu....frunzele au inceput deja sa cada cate una pe jos, soarele este mai bland si mai putin arzator de acum, pasarile se pregatesc de migratie si alte si alte semne imi arata clar ca a venit toamna.
Nu stiu de ce....dar pentru prima data in viata mea parca asteptam sa vina toamna; o simteam ca facand parte din mine si o asteptam atat de mult sa vina. Poate pentru ca imi trezeste amintiri placute, dar dureroase....dar imi trezeste asa un sentiment frumos, placut.
Azi am facut o plimbare prin frunzele cazute pe jos, iar cerul parca nu mai era asa albastru ca de obicei; soarele razbea timid printre norii negri care se strangeau deasupra mea si am simtit ca intr-adevar a venit toamna si nu doar calendaristic.
Cine spune ca toamna este un anotimp gri si trist inseamna ca nu are la indemana destule culori ca sa o coloreze...de fapt, chiar ochi sa vada culorile pe care insasi toamna le picteaza singura.

Ce e toamna, dragi copii?
Anotimp de bucurii!

Frunzele se sfatuiesc
Ce culori se potrivesc.
Unele rosii mirate,
Altele-s galbui, patate.
Aramii si visatoare,
Se-astern pe alei, covoare!

Iarta-ma....am gresit.

De cele mai multe ori nu mi-am dat seama atunci cand am gresit si de aceea n-am putut sa imi indrept greseala, insa uneori am stiut sa zic: „Iarta-ma, am gresit“. Nimeni pe lume nu e perfect... suntem oameni si facem greseli... dar ce se poate spune cand facem aceleasi greseli de „n“ ori fara sa ne dam seama de asta... nici macar atunci cand ranim enorm persoana iubita. Tu asa ai facut....si nu ai stiut sa zici : „Iarta-ma, am gresit“.

Acum ma mai gandesc la tine...uneori cu drag, alteori cu regret...uneori cu dor, alteori cu gust amar.....uneori cu dragoste, alteori cu ura. Si doare!

Sincer n-as fi vrut ca totul sa se termine asa. A fost prea frumos ca sa se termine asa.

Zambeste!

• zambeste cand esti fericit si zambeste chiar si atunci cand esti trist;

• zambeste cand esti indragostit si zambeste si atunci cand ai o zi mai proasta;

• zambeste toata viata pentru ca lucrurile bune se intampla;

• zambetul e cheia intrebarilor tale.

• cu un zambet poti cuceri orice lupta.

• doar zambeste...pentru ca zambetul e oglinda sufletului tau!

greselile trecutului

sunt momente in care pur si simplu ma pierd in ochii tai si tot ce as vrea ar fi sa nu mai mut privirea de acolo. Sunt momente in care simt ca ma sufoc fara tine, fara privirea ta, fara sarutul tau, fara imbratisarea ta.
Si totusi ....sunt momente in care pur si simplu mi-e teama sa iubesc. Poate pentru ca sunt genul de persoana care iubeste lucrurile concrete....cum ar fi marea, de exemplu, pe care o vad, o simt, o ating si pe care pot sa o arat. Cu iubirea in schimb este dificil. Nu poti sa intinzi degetul si sa o arati. Nu poti fi niciodata sigur ca ea va ramane mereu acolo si ca nu se va schimba niciodata. Candva exista o certitudine ca iubirea mea este acolo langa mine si ca va ramane mult timp dupa ce eu nu voi mai fi.
Acum totul e praf si pulbere....probabil doar ca sa ma conving ca nimic nu ramane peste veac si ca totul, ca si noi oamenii, este trecator in viata.
Acum m-am eliberat. Sunt libera de trecut. De cele mai multe ori, greselile din trecut nu mai pot fi reparate; ele sunt ca niste fantome care ma vor bantui toata viata.
Totodata, din aceste greseli am de invatat. Sunt convinsa ca ma vor ajuta sa evoluez si sa pot indrepta ceea ce era gresit.
Viata inseamana sa ai incredere in propriile sentimente, sa iti asumi riscuri pentru a gasi fericirea, sa apreciezi amintirile si sa inveti din greselile trecutului!

dragostea...

Vrei sa stii cand e dragoste si cand nu?
Palmele ti-au transpirat, inima-ti bate puternic, si rasuflarea ti s-a oprit in piept?
Nu e Dragoste, e Placere.
Nu poti sa-ti desprinzi ochii si mainile de pe cel drag?
Nu e Dragoste, e Pofta.
Il doresti pentru ca stii ca este acolo?
Nu e Dragoste, e Singuratate.
Esti acolo, pentru ca partenerul vrea sa fii?
Nu e Dragoste, e Loialitate.
Ii asculti confesiunile, deoarece nu vrei sa-l ranesti?
Nu e Dragoste, e Mila.
Esti acolo pentru ca te saruta si te tine de mana?
Nu e Dragoste, esti de neincredere.
Esti impreuna cu el doar pentru ca privirea lui/ei te face sa tresari un pic?
Nu e Dragoste, e Infatuare.
Ii ierti greselile pentru ca tii la el?
Nu e Dragoste, e Prietenie.
Ii spui ca el/ este la ceea ce te gandesti toata ziua?
Nu e Dragoste, e Minciuna.
Esti dispus sa dai lucrurile tale preferate pentru ca el/ sa se simta bine?
Nu e Dragoste, e Caritate.

Inima ta e plina de durere atunci cand el este trist?
Atunci e Dragoste.
II accepti greselile pentru ca ele fac parte din felul lui de a fi?
Atunci e Dragoste.
Plangi pentru durerea lui chiar daca el este puternic?
Atunci e Dragoste.
Ochii lui iti vad adevarata inima si iti atinge sufletul asa de adanc ca te doare?
Atunci e Dragoste.
Ii vei da inima ta, viata ta, moartea ta?
Atunci e Dragoste.
Atunci daca Dragostea e dureroasa si ne tortureaza, oare de ce Iubim?
De ce Dragostea este tot ce cautam in viata? Aceasta durere, aceasta agonie, aceasta tortura?
De ce?
Pentru ca este...Dragoste.

si ce daca....

Si ce daca uneori nu ma suporti? Stiu sigur ca atunci cand zambesc.... uiti de toate.
Si ce daca vorbesc prostii? Stiu sigur ca atunci cand sunt lingusitoare ....ma ierti.
Si ce daca ma stramb la tine? Am observat ca te amuz.
Si ce daca sunt sclifosita? Mi-am dat seama ca nu te deranjeaza.
Si ce daca sunt ciufulita dimineata? Stiu sigur ca nu o sa te sperii.
Si ce daca uneori te ignor? Stiu ca ma lasi in pace.
Si ce daca uneori sunt fara chef? Stii ca ma faci sa rad.

Priveste-ma si nu-mi spune nimic, iar daca ma iubesti....vei intelege totul.

nu sunt o jucarie!!!

nu poti sa ma iei si ma arunci de fiecare data cand ai tu chef. Apoi sa ma ridici din nou....si iar sa ma arunci. NU! Nu sunt o papusa. Vad, aud, simt si, mai presus de toate, doare.
Nimeni nu ar trebui sa fie luat drept jucaria altcuiva. Sunt si eu om ca tine si trebuie sa ma respecti.
Ai ales sa pleci si te-am lasat sa pleci pentru ca mi-am dat seama ca partea pe care o ocupai in viata mea a luat sfarsit. Si am inteles intr-un final ca viata nu inseamna sa cersesti dragostea sau atentia cuiva.
Pentru ca noi, oamenii de-a lungul vietii noastre, iubim si totusi ii facem sa sufere pe cei pe care ii iubim si pe cei care ne iubesc. Uitam adesea ce inseamna sa respectam, sa ne respectam pe noi si pe cei din jurul nostru. Este trist si dureros cand aruncam prea usor cuvinte care dor, cand ranim fara sa ne uitam in urma. Este mult prea dureros atunci cand oamenii uita ce inseamna respect, uita ce inseamna iubire si ajung sa faca lucruri josnice.
De cate ori nu am auzit fiecare dintre noi cuvintele "te iubesc asa cum nu am mai iubit pe nimeni si te voi respecta mereu" ? De cate ori omul care a spus aceste cuvinte mari a uitat mult prea repede....poate mult prea repede si a facut lucruri care au durut, a jignit, a inselat, a mintit? De cate ori, omul acela....omul iubit nu si-a intors privirea spre o noua iubire, spre un nou trofeu la colectia de iubiri si a uitat de promisiuni, de respect? De cate ori nu a pasit, mult prea usor, peste sentimente  si a mers privind doar inainte si nici macar o secunda la cel caruia i-a calcat sufletul in picioare?
Astazi, privind in urma am decis ca viata este mult prea scurta si merit sa fiu alaturi de cineva care sa ma faca fericita. Cineva care sa nu imi complice viata. Cineva care sa nu ma raneasca. Si pentru acea persoana....se merita sa astept oricat.
Astazi, el ma face atat de fericita si merita toata atentia si tot respectul meu pentru ca si el ma respecta la randul lui. Am realizat ca nu ne putem alege parintii sau copiii....ii acceptam asa cum sunt si ii iubim din suflet asa cum ii primim de la Dumnezeu, insa pe el ....l-am ales eu. Pentru ca a placut inimii mele si am simtit ca este ceea ce imi doresc si vreau sa iubesc o viata intreaga!

eu sunt numai bine!

Sunt eu insami.

Nu va mai fi nimeni ca mine vreodata.

Sunt aparte, pentru ca sunt unica.

Sunt pulbere de stele si de vise, sunt lumina, sunt dragoste si speranta, sunt imbratisari si uneori lacrimi.

Sunt cuvintele "te iubesc", sunt vartejuri de albastru, verde, rosu, galben, violet, portocaliu...si alte culori, pe care nu le poate spune nimeni.

Sunt cerul, marea, pamantul....

Sunt increzatoare si totusi tematoare.

Ascund ceva si totusi nu tin nimic secret.

De azi sunt libera.

Sunt femeie si totusi sunt copil,

Sunt eu....si eu sunt numai bine.

am invatat...

imi doresc, in primul rand, sa fiu eu insumi. Am invatat ca nu trebuie sa ma compar cu nimeni pentru ca m-am amarat de atatea ori si, de multe ori, m-am simtit inutila.....pentru ca oricat de buna as fi, intotdeauna vor fi unii mai grozavi si altii mai putin grozavi decat mine.
Maica Teresa spunea ca daca iubesti pana incepe sa te doara, atunci nu va mai exista durere....ci doar dragoste. Am invatat ca trebuie sa fiu dragastoasa nu doar de ochii lumii si sa nu judec dragostea cu cinism pentru ca, pusa fata in fata cu asprimea si cu dezamagirea, ea este nemuritoare. Incerc din ce in ce mai mult sa fiu in relatii bune cu toata lumea si cu toate astea imi spun problemele cu voce tare, insa potolit si deslusit. Ascult pe toata lumea din jurul meu, chiar si pe anosti si pe nestiutori, pentru ca fiecare are povestea lui
Am mai invatat sa plec urechea cu blandete la sfatul anilor si sa renunt cu delicatate la lucruri care tin de tinerete. Acum....trec cu zambetul pe buze peste toate problemele si chiar indiferenta prin zarva si graba. Am invatat sa nu mai grabesc, si incerc sa aflu ce inseamna tihna si tacerea.
Astazi ma bucur de ceea ce realizez si de ceea ce planuiesc. Sunt iarasi preocupata de cariera mea si incerc sa ii depasesc modestia.
Astazi sunt impacata cu mine insumi si cu Dumnezeu, cu sufletul meu in tot acest zbucium zgomotos al vietii.
In ciuda fatarniciei, a corvezilor si viselor pierdute, lumea asta este totusi minunata. Sunt vesela. Si ma straduiesc sa fiu fericita!

visez sau e realitate?

Ma simt ca o adolescenta care acum redescopera fiorii placuti ai dragostei. E totul atat de frumos si de placut....atat de frumos incat ma gandesc daca nu cumva visez.

Cand te vad.....lumea se opreste in loc si tot ceea ce conteaza esti TU. Nu mai exista nimic altceva...nici galagie, nici alte persoane, nici ganduri, nici griji, nici ieri si nici maine. Lumea se opreste, pur si simplu, pentru mine si devine cel mai minunat loc.....si in cel mai minunat loc esti doar tu, si eu....privindu-te tacuta.

Si stau si ma gandesc la tine chiar si atunci cand esti cu mine.....si ma gandesc ca esti perfect, sau nu? Si mi-e dor de tine in fiecare clipa si am ajuns sa-mi doresc ca atunci cand ma trezesc.....sa ma trezesc langa tine. Sa simt cum ma privesti dimineata....asa cum o faci cand ne vedem, sa te sarut atunci cand mi-este frica de noaptea prea rece, sa ma pierd in bratele tale pentru totdeauna.

Si totusi ma trezesc la realitate si vad ca nu se poate....ca esti la sute de km distanta . Si ridic privirea catre cer si sper ca in acel moment si tu sa privesti catre el si sa te gandesti la mine.

Si ma tot gandesc.....ce-ar fi sa ma iubesti? Sa ma duci in univers, sa navigam pe-o stea si sa-mi spui ca sunt iubirea ta. Sa-mi spui ca sunt singura fata pe care poti sa iubesti atat de mult...

I need you now...

e trecut de ora 3 si eu nu pot sa dorm....sunt singura si am nevoie de tine acum.
De cate ori pun capul pe perna ma gandesc la tine si tot timpul imi fuge gandul la tine....oare tu te gandesti la mine? Ca mie mi se intampla tot timpul.
Stau cu telefonul in mana....si stiu ca nu te pot suna, dar mi-am pierdut controlul pentru ca am nevoie de tine acum si nu stiu cum sa trec de asta...
Mi-am pierdut controlul....nu m-am gandit nici o secunda cand te-am cunoscut ca vei ajunge sa fii parte din trairile si gandurile mele. Si din toate discutiile imi dau seama ca exista un dezinteres, pentru ca pana acum n-ai facut altceva decat sa cauti scuze.
Si cu toate astea....cred ca mai degraba prefer sa sufar decat sa nu simt nimic pentru ca eu cred ca atunci cand trebuie sa se intample ceva, pur si simplu se intampla!

nu este nu!

Ascultarea este atitudinea inimii, dorinta sincera de a fi cu cel care te atrage si te face sa te simti bine. Si cu asta am spus totul!

sunt momente in viata in care, spunand "nu" celorlalti iti spui "da" tie insuti

Se pare ca n-am ales intamplator numele acestui blog cand am spus ca viata este frumoasa, insa complicata.
Te plac pe tine....un om de care m-am simtit atrasa instantaneu si de care totusi sunt atat de departe. Atat de departe incat simt gustul amar al distantei in fiecare secunda in care as avea nevoie de zambetul tau, de sarutul tau....
Si pe langa tot acest gust amar....mai apare si amaraciunea unor relatii aiurea si complicate. Eu ma simt mic copil pe langa situatia absurda in care te scalzi tu. Dupa cum ti-am spus, trebuie sa inveti sa spui "nu" si sa insemne cu adevarat "nu" atunci cand o faci....fara cale de intors. Nu esti deloc curajos sa-ti asumi raspunderea cuvantului "nu"....iar adevaratul curaj inseamna a spune "nu" cui trebuie si mai ales cand trebuie.
E mult prea devreme pentru mine pentru a mai gresi ....pentru ca e mult prea devreme ca sa mai sufar. Nu mai vreau suferinta in viata mea si mai ales nu mai pot pierde timpul aiurea. Timpul este atat de pretios si este mai bine sa-l pierzi cu persoanele potrivite decat sa iti indrepti atentia spre cele care nu merita. Sunt convinsa ca fiecare are calitatile ei....insa daca erau atat de potrivite tie, cum se face ca din 2 vrei 1?
Eu una am invatat, din nefericire, pentru a nu stiu cata oara ca vorbele si realitatea sunt doua lumi paralele condamnate sa nu se intalneasca vreodata.
Asa ca fii intelept si iubeste-ma mult si vorbeste mai putin! 

viata asa cum e ea - complicata si totusi minunata

Asa cum mi s-a spus de mai multe ori....am inteles in cele din urma ca viata e frumoasa asa cum e ea de complicata. E pacat sa nu ne bucuram in fiecare clipa pe care o respiram de frumusetea vietii.....trebuie sa vedem in orice problema pe care o intampinam, frumusetea. Dincolo de orice problema este si un lucru frumos. Trebuie sa nu mai traim in trecut....pentru ca trecutul este un loc frumos de vizitat, din cand in cand, cu conditia sa ne inspire  si sa ne lase un gust placut.
Atunci cand ma gandesc la trecut....eu vreau sa-mi lase un gust placut si nu unul amar. A fost un trecut frumos, cu bune si cu rele.
Astazi vreau sa ma bucur de fiecare clipa si vreau sa iubesc in fiecare moment al vietii mele la intensitate maxima ca si cum ar fi ultima data cand fac asta. Am ranit si am fost ranita....insa totul face ca viata sa fie si mai frumoasa. Este o realitate faptul ca cei pe care ii iubim atat de mult ....ne ranesc cel mai tare.
Am cazut....insa m-am ridicat, m-am scuturat de praf si am plecat mai departe. Am fost lovita din plin insa tocmai asta a facut sa devin si mai optimista, mai puternica si mai increzatoare in fortele proprii.
Vreau sa iubesc....din tot sufletul si cu toata fiinta mea. Nu mi-e frica sa te iubesc....indiferent ce se va intampla.
Chiar si atunci cand voi fi la pamant doborata de probleme...voi zambi. Pentru ca exact atunci cand crezi ca nimic nu-si mai are rostul....apare cineva care poate schimba totul!

identitate noua si totusi atat de veche

nu mai este nimic de spus. Totul a devenit asa cum a fost si cu toate astea ma simt straina in propria-mi viata. De ce totul e cu susul in jos si de ce nimic nu mai e macar cum a fost?
Am pierdut tot asa cum mi-ai spus, dar uitandu-ma mai bine in urma imi dau seama ca de fapt n-am avut nimic. Nu suport sa fiu cumparata si de fapt asta s-a intamplat......dar acum las totul in urma tocmai pentru ca te mai iubesc. Tocmai pentru ca mai simt ceva pentru tine, imi doresc sa fii fericit si poate doar asa voi reusi sa fiu fericita si eu.
Incep o noua viata si nu-mi doresc decat sa fie mai linistita decat a fost pana acum.
 Imi doresc sa nu il alung si pe el asa cum ma gandesc sa fac. Imi doresc sa fie altfel si poate va fi....timpul va decide cine sunt cu adevarat.

regrete

a venit timpul sa platesc pentru ce-am facut? Oare asa se simtea si ea cand eu eram fericita?

A venit timpul sa-mi para rau si sa-mi cer scuze ca am ranit-o. De ea imi pare rau....nu-mi pare rau ca l-am ranit pe el, caci el o merita din plin.

Incerc sa fiu fericita..... si am pendulat dintr-o parte in alta, dupa iepuri. Acum m-am oprit pentru moment: pentru tine. Numai ca tu esti departe si nu stiu cum si nu stiu in ce fel. Mintea imi zboara intruna si peste tot si nu-mi gasesc locul. Sper doar sa nu fie degeaba!

timpul este vital...ca apa

pentru prima data in viata mea, in ultima perioada, am fost motivata cu adevarat sa-mi doresc si mai multe de la viata. Imi doresc sa fiu asa cum mi-am imaginat sa fiu si asa cum trebuia sa fiu. Mi s-a readus aminte ca putem pierde totul in viata asta, dar ca cel mai important lucru pe care il pierdem este timpul.

Eu am pierdut totul...dar cel mai mult ma doare faptul ca am pierdut timp important. Odata pierdut timpul....il pierdem definitiv si irevocabil. Si daca l-am pierdut, atunci ce importanta mai are sa-mi amintesc de ceva ce nu voi mai avea niciodata?

La ce folos sa ma gandesc ca undeva in viitor va fi bine, daca acum eu pierd timp? 

Iti multumesc tie, si tie, si tie.....ca m-ati facut sa deschid ochii, sa realizez ca timpul e pretios, ca nimic nu e mai important ca sanatatea si ca intotdeauna trebuie sa ma gandesc la mine in primul rand. Va multumesc ca v-am cunoscut pe fiecare la timpul lui si ca fiecare dintre voi mi-ati oferit o motivatie care are acelasi numitor comun:  Eu.

trista realitate

,,Niciodată nu te voi trăda de tot, deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas; 
Când te-am urât nu te-am putut uita;
Te-am blestemat, ca să te suport; 
Te-am refuzat, ca să te schimbi;
Te-am chemat şi n-ai venit, am urlat şi nu mi-ai zâmbit, am fost trist şi nu m-ai mângâiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieţii şi fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe, uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunoscător îţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el şi nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată; acea întâlnire nu se uită, ci cu credinţa ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseninează singurătăţi.
Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărţi niciodată de tine."  
 (E. Cioran, ,,Cartea amăgirilor")

intr-o alta viata am fost cea mai fericita

cred ca intr-o alta viata am fost al naibii de fericita...motiv pentru care acum roata vietii s-a intors si toata fericirea mea s-a dus pe apa sambetei. Cica niciodata sa nu spui niciodata si mai ales sa nu crezi in reincarnare. Si daca am fost atat de fericita in alta viata, cred cu disperare ca intr-o alta viata voi fi atat de fericita pe cat imi doresc. Imi doresc ca imposibilul sa devina posibil si din ochii mei sa nu mai curga lacrimi.

Unii spun ca suferinta e parte integranta in viata noastra si ca de cele mai multe ori e necesara. Viata asta e suferinta intruchipata si nici macar timpul nu o mai poate alunga. Insa, daca in viata asta m-am nascut sa sufar, imi doresc ca in viitoarea mea viata sa inlatur suferinta de la orice persoana pe care o voi intalni.
Imi doresc sa fiu un om mai bun, mai corect si mereu sa fiu de partea adevarului si a optimismului. Mi s-a spus ca sunt rea si ca n-ar trebui sa mai fiu atat de rea....dar daca nu sunt rea atunci cum sa gasesc in mine puterea sa lupt si sa accept faptul ca suferinta face parte din mine?
Eu nu mai cred in fericire si nici nu mai sper la ea. Mi-am pierdut ani din viata sperand si crezand ca sunt fericita si ca intr-o zi voi fi cea mai fericita. Acum nu mai sper si nici nu mai cred ca voi mai fi fericita. Pentru ca mai presus de toate....nu imi mai doresc asta.
Nu-mi mai doresc nimic pentru mine...mi-am dorit prea multe si probabil d-asta nici nu le-am mai primit. Acum...imi doresc ca toti  cei la care tin sa fie fericiti si sa aibe parte de viata pe care mi-am dorit-o pentru mine. In viata asta nu mai vad fericirea posibila pentru mine....pentru ca mintea poate gresi, dar inima nu greseste niciodata.

...

i don't wanna love you in no kind of way.....I hate you 'cause I can't erase the times that you hurt me and put tears on my face. I hate you for every lie you told me and for everything. I'm sick and tired about all this miserable life. I wanna escape from this. I wanna shout and scream 'til I collapse! And then I will rise and I will go so far far away.....that nobody will ever know that I have passed through their miserable lives.

My mind is gone and deep inside my soul, my tears I'll drown. I stray from love...this is how I feel. I feel like a victim because it cut me like a knife when you say to me that you will walk out of my life.I really don't care how our lives will be from now on, but no matter what you'll never see me cry anymore. You're the only one I wish I could forget despite all the marks in my soul. All that I know, for sure, is that is a litlle to late for you to come back and say it's just a mistake....remember? All your mistakes have ruined everything that we could build together. You think that I'd forgive you like that this time?
If you thought I would wait for you to grow up.....you thought wrong.

zgarcenia emotionala a barbatilor

mi s-a spus ca blogul meu e prea romantat, dar ca se potriveste mie ca femeie. A fost o critica constructiva....mi-a placut. Insa asa sunt eu.....romantata.

Si in ultimele zile m-a cuprins asa o stare emotionala de imi vine sa ma dau cu capul de pereti, poate poate imi revin. Femeilor le place sa auda ca sunt iubite, adorate..... insa, la capitolul asta unii barbati sunt al naibii de zgarciti.

Sunt femei care au bafta de a avea un astfel de barbat langa ele, insa sunt si femei care stiu doar ca sunt iubite fara a auzi astfel de cuvinte.

Eu am facut parte din a doua categorie...cica ce nu e de ajuns sa stiu ca ma iubeste? Ete ca nu.....eu prefer sa mi se spuna daca nu la fiecare ora, macar la 2 ore. Cuvintele astea frumoase, care vin de la persoana pe care o iubesc, trezesc vulcanul din mine si ma fac capabila sa fac lucruri deosebite. Existenta conventionala m-a demoralizat si a distrus stima de sine. Ori de ce asta, atata vreme cat eu sunt capabila sa spun ceea ce simt?

Cica chestia asta cu vorbele frumoase se dezvolta la inceputul unei relatii .....la mine a fost invers. Inceputul a fost bun....sfarsitul a fost demoralizant. Am obosit....vreau sa mi se spuna vorbe frumoase, chiar daca pe multe dintre ele nu le voi crede :))))

misterios

"Femeia este intotdeauna un mister: nu trebuie sa te lasi pacalit de fata sa si de inspiratia inimii. " Edmondo De Amicis

astazi totul este un mare mister si ma gandesc ca nu e momentul cel mai potrivit acum pentru atata mister. Nu stiu multe despre ceea ce vreau sa stiu si nici nu pot sa aflu. Si-atunci ma stresez singura si simt cum totul devine necunoscut..
As vrea sa elucidez misterul si toate lucrurile sa fie simple: sa fie ori asa, ori asa. Numai ca, nici o varianta nu pare plauzibila. In schimb apar alte si alte variante.....care pe mine nu ma tenteaza. Ma gandesc ca poate ar trebui sa renunt la tot si sa imi bag picioarele....numai ca ambitia mea e pusa la incercare. Trebuie sa aflu ce se intampla, de ce se intampla asa si nu invers.
Insa las simplitatea sa-si spuna cuvantul....pentru moment. Ca oricum lucrurile nu depind de mine asa cum mi-as dori eu si tocmai d-asta sunt invaluita in mister. Sper ca pana la termenul limita pe care l-am stabilit ....sa elucidez misterul. Macar partial, daca nu total.

atitudine sexuala

Toti oamenii suntem, in sinea noastra, niste inocenti insa, prin tot ce facem sau zicem transmitem si primim constant mesaje cu caracter sexual. In timp ce anumite persoane ne analizeaza si decid cat de sexy, atragatori, entuziasti sau disperati suntem, si noi facem acelasi lucru in cazul lor. Barbatii considera ca ei sunt cei care fac avansuri femeilor, demonstrandu-le astfel ca sunt puternici, sanatosi, plini de resurse si intotdeauna mentioneaza ca ei sunt perfecti.

Totusi, daca e sa analizam mai bine, se intampla exact pe dos. Femeile sunt cele care transmit semnale....se imbraca frumos, se aranjeaza, se coafeaza, se dau cu jumatate de sticla de parfum, se machiaza.

Ori tocmai din mandrie, de ceva vreme, au inceput si barbatii sa faca aceleasi lucruri: sa cheltuiasca o avere pe haine, sa aibe o tunsoare la moda, sa foloseasca lotiuni parfumate, tot felul de creme pentru a le face pielea catifelata. Unii dintre ei fac toata aceasta reclama sexuala pentru a compensa lipsuri, lipsuri care sunt ajustate cu ajutorul unei masini , unui apartament luxos , toate facute doar pentru a impresiona membrii (sau mai bine zis membrele) sexului opus.
Prin toata aceasta competitie, nu facem altceva decat de a ne face cunoscuta disponibilitatea sexuala cu ajutorul hainelor pe care le purtam, prin modul in care purtam aceste haine, cu ajutorul partilor corpului pe care le expunem privirii si mai ales prin modul in care ne miscam ochii si prin mesajele verbale pe care le transmitem.

In dragoste, barbatii iar au senzatia ca sunt cei care fac primul pas si care decid cat de repede avanseaza o relatie. Flash-news: asa cum spunea si Darwin, dragii mei, "curtarea este aproape intotdeauna o alegere a femeii". Femeile sunt cele care, prin semnale nu foarte explicite, dau de inteles barbatilor ca sunt disponibile, dandu-le aprobare acestora sa le abordeze. Cand un barbat se apropie de o femeie se crede cocosul cocosilor gandindu-se cat efort a facut el sa se apropie de femeia respectiva....ori niciodata nu se gandeste ca de fapt a fost atras de gesturile facute de femeie.
Cati dintre voi nu v-ati apropiat de o femeie in urmatoarele momente: ati surprins-o uitandu-se pe furis la voi, ati fost fixati cu privirea si aproape hipnotizati, femeile si-au fluturat genele in fata voastra (cine stie cunoaste), si-au bagat discret mana prin par si l-au scuturat, si-au tuguiat buzele si mai ales, sa nu uitam, cea mai mortala metoda de a atrage un barbat - v-au zambit frumos si inocent, asa cum numai noi stim.

In putinii mei ani de viata, 18 spre 22 ani (:P), am invatat ca daca vreau ceva sa zambesc cat mai frumos si sa afisez cat mai multe strategii de "papusa Barbie". Functioneaza intotdeauna pentru ca voi barbatii, fara sa va simtiti jigniti, nu aveti simtul observatiei foarte dezvoltat si mai ales va lipseste aproape cu desavarsire abilitatea de a intelege cu adevarat nevoile unei femei.  Si tocmai d-asta .....feels so good being bad. There's no way I'm turning back 'cause now the pain is my pleasure.

vreau totul sau nimic

da....pot spune ca simt fiori. Dar simt niste fiori reci ca eu sunt aici, iar tu esti la capatul anumitor kilometri. Te doresc cu fiecare rasuflare, insa ma gandesc ca pentru a face sa mearga relatia asta ar trebui sa facem mai multe impreuna. Si nu doar sex. Ar trebui sa ma iei de mana si sa ne plimbam ca doi pustani fara nici o grija sub lumina blanda a lunii. Sa fugim departe in intunericul noptii unde sa fim doar noi si stelele.  Sa fugim de la munte la mare si invers. Sa alergam contra timpului....sa uitam de toate si de toti. Sa ma trezesc dimineata langa tine si sa pot sa stau pana la pranz in bratele tale, sa ma saruti si sa ne intelegem din priviri.
Numai ca timpul, distanta, mandria, orgoliul omoara tot ce am putea cladi frumos .....si oricat ne-am dori asta nu se mai poate. Nu se mai poate pentru ca nimic nu mai e la fel....si nici nu mai vreau sa fie. Ne-am intors cu spatele unul la celalalt si am plecat mai departe. Nu ma mai multumesc cu putin si tu nu-mi oferi acum decat foarte putin. Si-atunci plec catre alti kilometri de iubire ca asa sunt eu....cu o mare intuitie erotica, stiu ce sa ofer si cand, sunt un vulcan gata sa erupa in orice moment.
Stiu ca am o slabiciune.....barbatii slabi de caracter....insa am nevoie de un om sincer, neprefacut, autentic din cap pana in picioare. Asa sunt eu....vreau totul sau nimic.

matrimoniale

"Se cauta coleg de pat, zvelt, chipes, rumen si instarit. Sa nu fumeze dupa, decat dupa ce fumez eu, sa nu ceara intai, ci sa astepte sa i se ofere, sa nu zaboveasca prea mult cu dragalaseniile si sa vorbeasca in timp ce curteaza. Sunt o femeie suparata pe barbati, dar care pedepseste frumos, cernuta de probleme in amor, dar care a pastrat din fiecare experienta amintirile perfecte pentru a nu adasta la povesti din trecut, sunt cutezatoare, vicleana, mincinoasa daca trebuie si interesanta in general. Nu ofer nimic special, dar m-am saturat de chestii speciale, mizez pe un raspuns din partea unui om normal".


Atat de umoristic si totusi atat de real :) Ii doresc succes domnisoarei  / doamnei care a postat acest anunt.

false prejudecati

"E atat de greu de explicat cum am reusit sa ma transform aproape peste noapte dintr-o sotie tanara si indragostita pana peste cap intr-o sotie adultera, la fel de indragostita." e ceea ce mi-a spus cineva la un moment dat si m-am grabit sa ma gandesc ca a luat-o razna.

                                

Da, e adevarat....femeile au daramat si mitul asta. Daca pana acum statisticile aratau faptul ca barbatii inseala cel mai mult, ei uite ca mai nou femeile au preluat fraiele acestei competitii. Si o fac tot mai des si din motive care ar putea surprinde: 

• pentru ca au fost inselate si vor sa egaleze scorul,
• pentru ca isi doresc o aventura pur si simplu,
• pentru ca vor sa gaseasca o legatura de dragoste,
• pentru ca sunt satule de viata sexuala de acasa
• pentru ca se simt singure
• pentru cresterea ego-ului

Motivele sunt diverse si sunt din ce in ce mai multe. Si chiar daca as putea fi criticata....uite ca mi se pare corect. Foarte bine faceti...barbatii o fac tot timpul si nu-i judeca nimeni si nici nu au mustrari de constiinta. Si apoi nu tot ei sunt de vina? Pai la cate propuneri am zilnic si cate discutii care au conotatii sexuale port .....cum sa nu-mi treaca prin capsorul meu roscat o astfel de idee?
Si cu toate astea.....aud tot mai des I just had sex . 

Se tot spune ca femeile fac sex din angajament si din dragoste. Hey voi barbatilor.....e doar vrajeala. Si femeile fac sex din placere, exact asa cum o faceti voi.

Noroc ca in capsorul meu roscat inca sunt neuroni care ma ajuta sa stau cu picioarele infipte bine in pamant si care ma sprijina sa nu ajung o sotie indragostita si adultera.

basmele copilariei

In perioada de pana in scoala si nu numai,  poveştile ne croşetează o plasă de visuri în care ne legănăm înainte să adormim. Cu fiecare poveste noua pe care o ascultam sau pe care o citim ne imaginam că noi vom fi, la un moment dat, prinţesa, Cenuşăreasa sau Albă-ca-Zăpada, Fat-Frumos sau Harap-Alb.

Insa, o data cu trecerea timpului schimbam foaia.....deja fiecare element din poveste este corelat cu o intamplare din viata de zi cu zi si traim cu speranta si cu gandul ca totul se va termina cu bine, ca in povestile copilariei. Si toata viata prin tot ceea ce facem incercam sa atingem acea fericire absoluta pe care stim ca o regaseam in povesti. Sunt oameni care traiesc toata viata cu impresia ca sunt fericiti, dar nu realizeaza ca distanta dintre viata lor si acea fericire "de poveste" e ca de la cer la pământ, că sunt două tărâmuri complet diferite şi despărţite de 7 mari şi 7 ţări. Ei cred ca sunt fericiti insa, in realitate, sunt doar ignoranti ai situatiei in care se complac.

Cei mai multi dintre noi traiesc cu franturi de poveste pe care le-au trait si realizeaza ca odata ce-au gustat din fericire nu se mai satura. Si primesc putin cate putin, atat cat sa le lase un gust si mai amar atunci cand pierd aceasta fericire de tot. Nici ei nu sunt adevaratii fericiti ai vietii, dat fiind faptul ca atmosfera de poveste pe care au trait-o a fost una de scurta durata.

Aceasta este categoria in care suntem inclusi cei mai multi dintre noi intrucat ajungem sa ne hranim foamea de fericire din amintiri si traim cu gandul la acea poveste in care toti traiau fericiti pana la adanci batraneti. Dar...hai sa ne trezim....pentru ca in cele mai multe cazuri ne dam singuri cu capul de pereti.

Eu am învăţat să simt mai intens clipele bune, plăcute, pentru că ştiu că dispar la fel de repede precum vin. De multe ori aş vrea să  pot surprinde cu ajutorul aparatului foto toate stările prin care trec şi expresia facială, aş vrea să să ma pot înregistra atunci când mă alint, aş vrea să pot filma, de undeva din exterior, toate momentele fericite ale vieţii mele. Aş strânge o colecţie impresionantă de amintiri, de capturi ale vieţii pure, aşa cum merită ea trăită. Din pacate nu pot construi asa o colectie, insa pot retrai in minte fiecare clipa de fericire. Si pentru asta am decis ca nu mai e cazul sa caut fericirea si ca e momentul sa traiesc realist si matur. Uite asa ca nu mai vreau sa o caut eu pe ea.....daca chiar exista in forma ei pura, de poveste, sa ma caute ea pe mine. Ca doar eu sunt eu si totul graviteaza in jurul meu si nu invers.

Este prea idilica faza ca poti trai fara compromisuri, fara regrete si fara deceptii. Cum sa mai cred in asa ceva cand ma macina sentimentul regretului, deja?  Stiu doar ca atunci cand astepti ceva sa se intample si nu se intampla asa cum vrei apare dezamagirea. Si mai stiu ca, exact atunci cand nu te astepti se intampla ceva minunat. Si atunci esti cu atat mai placut surprins  cu cat nu te asteptai la asa ceva.

Am hotarat doua lucruri:  fericirea sa ma caute ea (eventual sa apara in viata mea calare pe un cal alb), iar viata sa ma surprinda singura. Toate astea fara ca eu sa ma mai implic inutil in derularea aspectelor vietii .

sleeping beauty

m-am redescoperit cu ajutorul tau si vreau sa ma vezi asa cum sunt. A fost atractie la prima vedere si lucrurile au curs exact asa cum mi-am dorit. Dar acolo, in noapte, doar eu si cu tine, totul a devenit apasator si ti-am umplut capul cu prostii....ca eu, ca viata mea, ca iar eu si viata mea. Iar tu, nevrand sa ma dezamagesti ai zis ca e bine asa si ca nimic mai mult.
Si atunci am inceput sa aud: cling, cling, cling in mintea mea.....eram o proasta cu persoana care ma atragea si careia ii spusesem prostii. Am hotarat ca e mai bine sa trec peste problemele mele si sa traiesc cu adevarat asa cum imi spusesei cu o seara in urma. Numai ca Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista, astfel incat planurile mele pentru urmatoarea intalnire pe intuneric si in 2 paturi apropiate a esuat lamentabil.
Si cu toate astea.....s-a produs declicul. A fost placut sa simt atingerea degetelor tale pe pielea mea, sa simt ca respir alaturi de tine si cu toate astea .....regret.
Regret ca viata ne poarta pasii pe drumuri separate, dar nu regret ca am cunoscut-o pe "sleeping beauty".

facem sex, minte ce ne trebuie?

zi si noapte, noapte si zi, indiferent de tot ce se misca in jurul nostru totul are conotatie sexuala. Nu trece zi fara sa am cel putin o propunere legata de sex. Chiar nu mai conteaza nimic pe lumea asta in afara de sex?
Cica sexul e foarte important......pai da, sexul e tare important, dar facut cu minte si cand trebuie. De ce trebuie sa ne comportam ca animalele? Mai ales ca sunt din ce in ce mai multe studii care spun ca nu ne tragem din maimute. Ori daca nu avem origine animala, de ce ne comportam ca unele?
De ce am ajuns ca in fiecare secunda a vietii noastre sa ne gandim la sex ? De ce am ajuns sa fim sclavii acestei activitati? Ca sex putem face oricand, oricum si oricat.
Intr-o seara frumoasa, indirect asa, mi s-a dat numarul de telefon si mi-a zis suna-ma ca vin. Zis si facut, insa dupa o noapte de betie cum eram si unul si altul a aparut o durere de cap si un somn de toata frumusetea. Asa ca toata dorinta a fost ucisa de somnul aferent. Ori cand ne-am trezit...ne-am uitat unul la altul si ne-a busit rasul. Si care a fost raspunsul? "Imi pare rau ".....dar nu va ganditi aiurea. Parerea de rau era pentru lipsa sexului si nu pentru somn. A fost frustrant totusi, ca as fi dat orice pentru partida aia....dar eu cred ca pot trai momentul alta data, mult mai din plin.
OAUUUUUUUUUU.......people.....sexul e chiar motivatia noastra de a trai? Cica asta inseamna sa traiesti. Pai eu stiu ca respir prin intermediul plamanilor si nu prin sex. Si-atunci hai sa tragem aer in piept si sa traim prin intermediul plamanilor!

rasfatata!

au fost 3 zile minunate... Am invatat una alta, ca doar mintea dintotdeauna mi-a fost avida de informatie. Dar pe langa asta....m-am simtit mai mult decat rasfatata zilele astea.Au curs priviri si cuvinte frumoase, ceea ce mi-a redat increderea pierduta, in propriile forte. A fost asa un sentiment placut, sentiment care ma face sa infloresc asa cum infloresc pomii afara. Stau pe geam si privesc cum se deschid florile si ma gandesc ca la fel am inceput si eu sa fac.

A fost minunat..... nu stiu cum si nu stiu cand am inceput sa simt fluturasi. E ceea ce nu pot avea si tocmai d-asta vreau lucrul ala si mai mult. Sa stai zi si noapte cu cineva care sa nu te critice, zi si noapte cu cineva pe care sa-l simti puternic, dar timid. Sa vrei sa sari de gatul lui....si totusi sa nu o faci. Sa vrei sa faci atatea lucruri si sa nu le faci din diverse motive. Totul a fost placut....reintalnirea, sarutul pe obraz, plimbarile, atingerile fugare din greseala, discutiile, dar mai ales faptul ca totul incepea cu noi si se termina cu noi.
A urmat apoi despartirea de noapte buna, insa si mai placut a fost sa deschid ochii la un moment dat, iar el sa fie acolo si nu, nu era un vis. Era pura realitate....era acolo dormind atat de linistit ca un copil caruia ii fusese citita povestea si care incerca sa se regaseasca printre personaje. Apoi a urmat cosmarul....noaptea se sfarsise si a trebuit sa ne trezim la trista realitate.
M-a privit intr-un fel care mi-a creat frisoane, dar a fost placut sa-l vezi cum, doar privindu-te, te rasfata!

mocirla noastra cea de toate zilele

viata pe care fiecare dintre noi o ducem, este de fapt rezultatul actiunilor trecute prin intermediul carora ne-am strecurat. Cum fiecare actiune este una buna sau una rea, de aici rezulta mocirla in care ne scaldam.
Nu suntem perfecti....incercam sa fim perfecti, motiv pentru care uitam sa traim cu adevarat.
Eu mi-am dorit acum cateva luni sa dau timpul inapoi....sa schimb aia, sa schimb ailalta. Dar de ce as face asa ceva? De ce as incerca sa fac lucrurile si mai complicate decat sunt?
Pai daca eu as fi reusit sa schimb una alta....acum as mai fi simtit ceva fluturasi in stomac? Ciudata senzatie de la un om de varsta mea....la naiba, fata! Fluturasi simti la 17 ani si nu la varsta asta.
Dar ....uneori e atat de bine atunci cand nu poti sa faci lucrurile asa cum vrei. Rezulta niste lucruri asa frumoase.
Da. Viata e prea frumoasa ca sa refuzi sa o traiesti la maxim.
Am ales sa sufar 2 luni dupa un om care nu merita nici o privire de sictir, dupa care l-am intalnit pe el.....asa cum mi-l imaginam tot timpul..... care mi-a readus aminte ca viata merita traita la maxim. A trebuit sa iau decizii din scurt si am ales sa fac aproape totul peste noapte. Aveam dubii....dar am ajuns la concluzia ca e mai bine sa fii sincer si cat mai sigur pe tine. Sa inchizi ochii si sa sari cu parasuta. Tot asa e si in viata.
Acum curg faptele si vorbele frumoase....si de ce am ocolit asta atatia ani?
Viata e prea scurta ca sa ne trezim cu regrete. Si da...ieri m-am trezit cu regrete, insa cu regretul ca iar nu ne mai vedem.
Am ales sa iubesc oamenii care se poarta frumos cu mine si incep sa-i uit pe cei care s-au purtat urat. Intr-adevar nimic nu este intamplator. Eu am primit a doua sansa (sau a treia???? ) si am de gand sa o tin cu amandoua mainile si sa nu ii mai dau drumul.