in goana nebuna cu care trecem prin viata incepem sa uitam cine suntem cu adevarat. De unde am pornit si incotro ne indreptam. Sunt totusi momente cand amintindu-ne aceste lucruri, ne grabim sa ajungem la destinatie si uitam sa ne bucuram de micile popasuri pe care le facem.
sâmbătă, 10 mai 2014
ireal
e de bine? Nu-i de bine. Imi doresc sa urlu. Atat de tare. Sunt irecuperabila. Traiesc intr-o lume ireala. A mea. Unde nimeni nu se integreaza. Nici macar eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu