2 puncte diferite....si totusi identice

Viata fiecaruia, barbat sau femeie, poate fi romantica, neobisnuita sau interesanta si cand e ratata, si cand e plina de succes. Cand un om inzestrat cu o personalitate puternica incearca sa implineasca o fapta mare si nu reuseste din pricina unui accident a carui vina o poarta, pana in acel moment povestea lui era la fel de semnificativa ca si aceea a unui mare om care a savarsit, intr-adevar, marea fapta. E bizar ca lumea sa considere anii de scoala ai unui om sau alte asemenea amanunte ca o poveste interesanta sau ca ceva lipsit de insemnatate, vazand totul doar in lumina renumelui castigat sau nu de acel om, mai tarziu.
Se poate spune ca barbatul care a ajuns sa stapaneasca intr-atata mintea unei femei, se afla la jumatatea drumului catre inima ei, aceste doua puncte fiind, din cate se stie, destul de apropiate.

distanta dintre sufletele noastre

Totul ne desparte.... pe tine si pe mine: distanta, oamenii, viata si poate destinul.

Ti-aduci aminte? Ca sa-l cunoasca pe Cezar, Cleopatra, insotita de un singur credincios, a trecut marea cu barca, infruntand-o, s-a lasat infasurata intr-un sac ordinar si dusa pe umeri in palatal lui Cezar, fara ca nimeni sa-si inchipuie ca intr-un tol purtat pe umeri, regina Egiptului vine sa-l vada pe Cezar.
Iata ce-ti aduce scrisoarea mea. Nu ma tem nici de zambetul tau. Deci nu ma tem de nimic. Sunt ce-i dincolo de fereastra ta: departarea. Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei, fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut. Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde. Sunt intre cele patru zari: raspantia lor.
Cu zece ani in urma ti-as fi spus:”Cu-cu”. Dar sufletul meu si-a pierdut glasul copilariei. Stii sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc, ducand si aducand primavara? Stii ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic? Sunt pe acolo si intr-acolo, fara fiinta, o apropiere si o indepartare in preajma ta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara margini.

azi nu mai vreau nimic

Azi nu mai vreau nimic. Iubirea imi ajunge, caci iubirea imbratiseaza deopotriva pe oameni si pe Dumnezeu, viata si moartea. Iubirea cea mare e aici, in odaita aceasta. O respir in fiecare clipa. E in mine si in afara de mine, in tot cuprinsul infinitului. Cine n-o simte nu traieste aievea, cine o simte traieste in eternitate. Cu iubirea in suflet poti trece pragul mortii, caci ea stapaneste si dincolo, pretutindeni, in toate lumile existente si inexistente...
Viata omului nu e afara, ci inlauntru...in suflet. Ce-i afara e indiferent. Nu exista. Numai sufletul exista. Cand nu va mai fi, sufletul meu va inceta de a mai fi tot restul....restul....si totusi restul hotaraste soarta sufletului meu....si restil depinde de alt rest...
M-am amagit cu vorbe, parca viata s-ar calauzi cu vorbe.
Acum plutesc intre viata si moarte, intre cer si pamant, ca omul care si-a taiat craca de sub picioare si asteapta sa cada fara sa stie barem unde va cadea....

                                                                                                      Padurea spanzuratilor - Liviu Rebreanu 

Un alt mare adevar ....un pasaj superb care reflecta atat de bine adevarul vietii mele.

ratiunea mea de iubire

"Ratiunea mea de a trai este el. Daca totul ar disparea si doar el ar ramane, as continua sa exist; si daca tot restul ar ramane, dar el ar pieri, universul ar deveni strain pentru mine si eu n-as mai face parte din el. Dragostea mea pentru Linton este ca frunzisul padurii; timpul o va schimba, o stiu prea bine, asa cum schimba iarna copacii. 

Dragostea mea pentru Heathcliff seamana cu stancile eterne din strafunduri; nu este un prilej de incantare, dar este o necesitate. Nelly, eu sunt Heathcliff! 

El este mereu, mereu, in mintea mea: nu ca o placere, asa cum nici eu nu sunt intotdeauna o placere pentru mine insami, dar ca propria mea fiinta. Asa ca nu mai vorbi despre despartirea noastra: nu e cu putinta."

La rascruce de vanturi – Emily Bronte

realitatea vietii

" Si astfel imi petrec zilele fara bucurie si fara prieteni. Sa nu te uimeasca defel nefericirea mea, caci in lumea ingrozitoare in care traim, aceasta este soarta mai fiecaruia care gandeste. "

                                                                                                    Elena Ghirvu Calin, Din aproape in aproape



Cat de mult reflecta acest citat viata dura pe care o traim zi de zi, fiecare dintre noi.

lacrimi pe obraji

Doamne, nu ti-am cerut prea multe lucruri in viata mea. Acum e timpul sa-ti cer niste lucruri. Vreau niste lacrimi grele si sarate, lacrimi mari si multe. Atat de multe incat sa ma satur de ele. Inainte simteam imediat cum dau sa tasneasca, insa acum ele ma amagesc si ma ucide lipsa lor.
Mi-e dor de dara lor calda pe obrazul meu. Uneori prea calda, alteori prea putin calda.
Simt ca mi-e frica de atata dor care ma loveste in stomac si-n suflet fara sa ma intrebe daca imi place sau daca ma doare....de altfel, ce importanta mai are?
Doamne, iti cer sa nu eziti nici o clipa si-ti cer sa-mi opresti setea de lacrimi si sa ma lasi sa plang. Vreau sa plang. Sa plang din dragoste.
Am inteles ca e o mare calitate. Vreau sa plang, sa simt ca plang, sa ma doara lacrima de pe obraz si sa ajunga sa-mi placa durerea. Sa plang cu patima.
Poate reusesti sa simti lacrimile de pe obrajii mei. Sunt cadoul meu pentru tine. ....Hai plangi si tu. Plangi la fel ca mine. Plangi atat de mult, mult de tot incat sa ajungi sa urasti lacrimile.
Parca niciodata n-am plans atat de mult...
Dar oare merita un barbat un cadou atat de frumos?

iubirea adevarata vine si pleaca, daca nu stii sa o pastrezi

Sa-ti rupi din inima spinul si sa pleci mai departe in cautarea bucuriei pe care numai dragostea  impartasita ti-o poate da. Mergi descult pe carbuni aprinsi, daca e nevoie, dar cauta-ti fericirea si traieste-o, fiindca nu stiu, daca in alta viata te mai intalnesti cu toate bucuriile astea pe care noi in prostia noastra le strivim ca prostii, crezand ca ne mai intalnim cu anii frumosi ai tineretii.

Daca am privi mai adanc in sufletul nostru am gasi acolo adevarul: viata e perversa, trufasa si cruda! 

In ciuda acestui dureros adevar, dragostea ramane pura si triumfatoare, deasupra tuturor durerilor, deasupra oricaror dorinte. Te inalta si te purifica pana la Dumnezeire. Iubirea este primul mesaj divin catre om; dragostea este universala si vesnica.

Si-atunci daca este vesnica...cum sa imi cer mie sa te uit si sa nu te mai iubesc? 

se poate trai fara iubire

Imi place sa cred ca sunt inca foarte tanara si ca viata imi va oferi suficiente momente intelepte, contrar tineretii pe care o afisez.
Cand eram si mai tanara am intalnit un barbat care m-a facut cea mai fericita, care m-a iubit si pe care l-am iubit. Totul a tinut 8 luni, dupa care a decis ca vrea sa renunte la iubirea noastra si a plecat. Si-a luat talpasita.
Insa, chiar si asa imi amintesc si acum, si-mi voi aminti multi ani de acum incolo de el.
Timpul trece. Si cu fiecare zi sau noapte care trece imi spun ca nu il voi uita niciodata. Luni trec, vor trece ani si eu nu o sa pot sa-l uit. Uneori mi se face frica, pentru ca am toata viata inainte si cum sa hotarasc eu, cum pot eu sa-mi promit mie insumi, un biet om, cand Dumnezeu este cel care sterge amintirile?
Acum incerc sa ma linistesc. Nu am sa-l uit niciodata. Insa am invatat ca, in ciuda faptului ca absenta lui doare foarte tare, se poate trai fara iubire.

cum ar trebui sa fie....

nu vreau si nu pot, dar cred ca doar daca ma voi purta ingrozitor cu tine se poate termina totul cu adevarat. Am incercat si incerc din rasputeri sa-mi adun curajul sa ma despart de tine, dar nu reusesc. Ideea de a face asta ma omoara. Stiu ca trebuie sa o fac. Ca trebuie sa ma indepartez de tine, cu speranta ca relatia noastra se va termina singura, se va sfarsi totul si tu vei pleca si vei incerca sa fii fericit. Nu am un plan clar, pentru ca un plan clar nu poate fi conceput atunci cand simti ca mori din cauza ca inima nu-ti mai functioneaza asa cum ar trebui.

jumatatea inimii mele

Cum se face ca poti fi prieten cu cineva, poti sa fii intr-o relatie cu un altul, poti lua masa cu un membru al familiei tale, pe care il stii de ani de zile, si uneori, se intampla sa intalnesti pe cineva si sa simti imediat ca este jumatatea ta? Intalnesti omul pe care ti-a fost scris dintotdeauna sa-l intalnesti si brusc toate celelalte relatii ale tale par goale si lipsite de sens. Iti intalnesti inima si viitorul. Sau poate cel mai bun prieten. Cum se face ca lucrurile se aseaza asa?
De ce m-ai lasat sa simt toate astea daca tu nu simteai la fel?

Viata e complicata

Viata e complicata. Este o harababura. Uneori e dificila, tragica, iti frange inima, dar chiar si asa, eu as prefera sa trec prin toate complicatiile, harababura si tragedia asta, alaturi de un barbat pe care sa-l iubesc, cineva pe care sa ma pot baza. Un barbat pe care sa-l pot lua de mana si sa-l duc in varful muntelui unde sa ne asezam la un picnic, chiar daca amandoi plangem din cauza unui necaz.
Tu m-ai cucerit din prima clipa in care te-am vazut. Mi te-ai lipit de inima si m-ai lasat cu rasuflarea taiata. Am simtit o atractie sexuala nemaipomenita intre noi si o prietenie grozava. Discutiile se inchegau de minune , ca sa nu mai vorbesc de pasiunile pe care le avem in comun. Alaturi de tine simteam cum inima mi se opreste in loc si abia daca mai puteam gandi. Si cu toate aceste lucruri frumoase si perfecte am inteles cat de dureros poate fi sa te iubesc pe tine. Alaturi de tine am zburat atat de sus si, de acolo de sus, m-am prabusit direct in mocirla din care ma ridicasem. Fara aripi si fara iubire in viata mea complicata, in harababura si-n tragedia mea.
Sunt foarte realista asupra unui singur aspect. Stiu ca o relatie nu poate fi perfecta. Am inteles asta mai bine ca oricine pentru ca viata isi ia intotdeauna asigurari in privinta asta.

sunt bine...pe cont propriu

mda.....Sunt bine pe cont propriu. Cu exceptia momentelor cand simt ca singuratatea ma va ucide; atunci nu mai sunt asa de bine. Nu sunt atat de bine nici in noptile in care ma coplesesc grijile si am nevoie de cineva care sa ma tina de mana. Am avut indrazneala sa visez la mai mult si am vrut sa zbor si mai mult. Numai ca dintr-o data...asa cum mi-am luat zborul, tot asa m-am si prabusit.
La un moment dat mi-am dorit sa ma marit pentru ca eram convinsa ca-mi pot cladi o viata fericita alaturi de un barbat pe care sa-l iubesc mai mult decat propria-mi viata. Vreau sa fiu cu cineva cu care sa pot vorbi, cu care sa rad, cu care sa visez, cu care sa am copii si sa intemeiez o familie, pe care, mai tarziu sa o intregesc cu nepoti. Dar sunt simple vise....ma trezesc si-mi dau seama ca doar eu visez si chiar daca nu am vrut sa fiu singura pentru tot restul vietii mele imi dau seama ca de ceea ce mi-era frica, d-aia nu am scapat.
Tu esti tot ce vreau....dar nu e de ajuns sa te vreau eu.

de ce ne speriem de iubire ?

Auzim frecvent povesti conform carora tot mai multe cupluri ajung sa se desparta. Cateodata am senzatia ca m-am nascut in secolul nepotrivit firii mele si caracterului meu atat de pur care iubeste, iubeste, iubeste si intr-un final este distrus de cate o persoana care se sperie atat de tare de ceea ce simte incat decide sa plece, asa pur si simplu.
Vanessa Redgrave, prin intermediul personajului ei din "Letters to Juliet" spunea asa: "Cand m-a cerut de sotie, m-am speriat si am plecat". Tot mai des aud astfel de povesti si stau sa ma gandesc ca poate lumea ar fi altfel daca nu ne-am mai speria atat si am ramane sa ne infruntam sentimentele. Ma gandesc ca am avea in fata noastra o lume mult mai buna si mai onesta. Insa, din pacate tot mai multe persoane aleg sa fuga negandindu-se ca daca totusi ar ramane n-ar avea decat de castigat. Oameni buni nu faceti altceva decat sa va aruncati propria fericire pe geam....poate renuntati la singura iubire adevarata din viata voastra. Si ne mai intrebam de ce ajungeti sa sfarsiti in niste mariaje care se dovedesc a fi intr-un final tot esuate?
Iubirea adevarata vine exact cand nu te astepti, de la cine nu te astepti si mai ales cand nu trebuie. Nu exista un moment potrivit sa iubesti....iubirea nu asteapta sa iti faci vila cu piscina, sa ai vreo 3 masini in garaj si o situatie financiara deosebita.
O buna bucata de vreme ne speriem de iubirile care ameninta sa fie prea mari, prea frumoase si fugim mancand pamantul. Aud frecvent scuze ca nu ne simtim pregatiti pentru o raspundere eterna in fata unei singuri inimi. Si uite asa revin iarasi la vorba ca iubirea nu asteapta.....nu o mai lasati sa plece. Cand cineva va demonstreaza ca va iubeste dincolo de propria ei fiinta nu va mai jucati cu sentimentele persoanei respective spunandu-i si demonstrandu-i ca nu va simtiti pregatiti. Dati si voi la randul vostru dovada de iubire si de efort, pentru ca nici macar in iubire nu e totul simplu. Deschideti ochii oameni buni....primiti iubirea neconditionata pe care vi-o ofera o persoana si invatati sa nu mai fugiti.
Fugind...ajungeti sa petreceti cealalta bucata de vreme din viata voastra cautand ceea ce ati pierdut in mod irational si prostesc si ajungeti sa va intrebati de ce nu aveti noroc in viata. Norocul ni-l facem singuri prin prisma propriilor greseli. Ajungem sa ne dorim eternitati  de la oameni care sunt exact cum am fost si noi la un moment dat.....nepregatiti sa isi asume raspunderea in fata unei singuri inimi. Si care se sperie.....si care pleaca.
Si uite asa ajungem sa constatam ca povestile noastre n-au fost decat un sir lung de contratimpuri, incepem sa ne gandim la iubirile trecute, acelea de care ne-am ingaduit sa ne speriem si ajungem sa ne convingem pe noi insine ca vor mai veni si altele. Insa, din pacate nu e deloc asa. Dragostea adevarata vine atat de rar si de unde nu te astepti, incat se merita ca atunci cand se iveste sa avem curajul sa ne urmam inima si nu convingerile proaste pe care le-am insusit de la altii.

Ar trebui sa avem curajul sa ne urmam dragostea. Pana la capat si dincolo de ea.

I cant' forget ...this is the worst feeling of all