Auzim frecvent povesti conform carora tot mai multe cupluri ajung sa se desparta. Cateodata am senzatia ca m-am nascut in secolul nepotrivit firii mele si caracterului meu atat de pur care iubeste, iubeste, iubeste si intr-un final este distrus de cate o persoana care se sperie atat de tare de ceea ce simte incat decide sa plece, asa pur si simplu.
Vanessa Redgrave, prin intermediul personajului ei din "Letters to Juliet" spunea asa: "Cand m-a cerut de sotie, m-am speriat si am plecat". Tot mai des aud astfel de povesti si stau sa ma gandesc ca poate lumea ar fi altfel daca nu ne-am mai speria atat si am ramane sa ne infruntam sentimentele. Ma gandesc ca am avea in fata noastra o lume mult mai buna si mai onesta. Insa, din pacate tot mai multe persoane aleg sa fuga negandindu-se ca daca totusi ar ramane n-ar avea decat de castigat. Oameni buni nu faceti altceva decat sa va aruncati propria fericire pe geam....poate renuntati la singura iubire adevarata din viata voastra. Si ne mai intrebam de ce ajungeti sa sfarsiti in niste mariaje care se dovedesc a fi intr-un final tot esuate?
Iubirea adevarata vine exact cand nu te astepti, de la cine nu te astepti si mai ales cand nu trebuie. Nu exista un moment potrivit sa iubesti....iubirea nu asteapta sa iti faci vila cu piscina, sa ai vreo 3 masini in garaj si o situatie financiara deosebita.
O buna bucata de vreme ne speriem de iubirile care ameninta sa fie prea mari, prea frumoase si fugim mancand pamantul. Aud frecvent scuze ca nu ne simtim pregatiti pentru o raspundere eterna in fata unei singuri inimi. Si uite asa revin iarasi la vorba ca iubirea nu asteapta.....nu o mai lasati sa plece. Cand cineva va demonstreaza ca va iubeste dincolo de propria ei fiinta nu va mai jucati cu sentimentele persoanei respective spunandu-i si demonstrandu-i ca nu va simtiti pregatiti. Dati si voi la randul vostru dovada de iubire si de efort, pentru ca nici macar in iubire nu e totul simplu. Deschideti ochii oameni buni....primiti iubirea neconditionata pe care vi-o ofera o persoana si invatati sa nu mai fugiti.
Fugind...ajungeti sa petreceti cealalta bucata de vreme din viata voastra cautand ceea ce ati pierdut in mod irational si prostesc si ajungeti sa va intrebati de ce nu aveti noroc in viata. Norocul ni-l facem singuri prin prisma propriilor greseli. Ajungem sa ne dorim eternitati de la oameni care sunt exact cum am fost si noi la un moment dat.....nepregatiti sa isi asume raspunderea in fata unei singuri inimi. Si care se sperie.....si care pleaca.
Si uite asa ajungem sa constatam ca povestile noastre n-au fost decat un sir lung de contratimpuri, incepem sa ne gandim la iubirile trecute, acelea de care ne-am ingaduit sa ne speriem si ajungem sa ne convingem pe noi insine ca vor mai veni si altele. Insa, din pacate nu e deloc asa. Dragostea adevarata vine atat de rar si de unde nu te astepti, incat se merita ca atunci cand se iveste sa avem curajul sa ne urmam inima si nu convingerile proaste pe care le-am insusit de la altii.
Ar trebui sa avem curajul sa ne urmam dragostea. Pana la capat si dincolo de ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu