mai bine pleci...

sunt lucruri care imi plac enorm de mult la tine, dar sunt si lucruri pe care le urasc. Cred ca ar trebui sa stii ca, in prezent, ma gandesc din ce in ce mai mult la lucrurile care ma supara la tine. E ora 2 dimineata. Nu pot dormi la gandul ca alta te imbratiseaza. Sunt pe cale sa-mi pierd mintile, dar zac aici la cateva sute de metri de tine, inchipuindu-mi-o alaturi de tine. Ea, care are dreptul sa te atinga si sa te tina in brate - si as da orice sa ma bucur eu de aceasta libertate.
Cand ma priveai cu ochii tai adanci, opalescenti, ma intrebam ce anume puteai gasi la mine. Acum stiu ca asta-i o conceptie naiva despre dragoste. Noi doi n-am putea inceta sa ne iubim, la fel cum Pamantul nu poate conteni sa se invarta in jurul Soarelui.
Eu nu am aceeasi forta ca tine. Cand te-am cunoscut mi-am inchipuit ca esti o faptura fragila de care trebuia sa am grija. Acum imi dau seama ca m-am  inselat in privinta noastra. Forta iti apartine tine. Tu poti indura sa traiesti cu o iubire ca aceasta si cu gandul ca nu vom avea niciodata dreptul la ea.
Iti cer sa nu ma judeci pentru slabiciunea mea. Singurul mod in care pot face fata e sa traiesc intr-un loc in care sa nu te mai intalnesc niciodata si sa nu ma mai chinuie in veci gandul de a te stii cu ea. Trebuie sa fiu undeva unde realitatea cruda sa te scoata din gandurile mele clipa de clipa, ora de ora.

pur si simplu...traiesc!

nu vreau sa te pierd. Niciodata nu mi-as putea inchipui ca te voi pierde. Te-am asteptat dintotdeauna si nici prin cap nu-mi trece sa spun "adio". Pur si simplu nu pot. Alaturi de tine am simtit fericirea asa cum nu am mai simtit alaturi de nimeni. Am trait viata din plin si am calatorit peste tot in lume, insa nimeni si nimic nu m-au facut sa simt ceea ce simt atunci cand sunt langa tine. Au fost momente cand totul m-a durut, iar durerea pur si simplu ma coplesea. Am  plans si totusi am realizat ca trebuie sa ma ridic, sa lupt sau sa astept ca iubirea mea sa-si spuna cuvantul.
Sunt atat de multe lucruri de mentionat si totusi nici unul legat de ceea ce simt eu pentru tine. Pur si simplu simt. Iubesc. Traiesc. Ma faci fericita!

viata ca un boomerang

Oamenii sunt atat de disperati sa nu fie singuri incat tot timpul cauta relatii, de orice fel, de orice gen, infiinteaza grupuri, partide si tot felul de religii. Si doar ca sa uite gustul singuratatii. Fiind tot timpul inconjurati de oameni incercam sa uitam exact ceea ce ne tine treji in toiul noptii: faptul ca am venit pe lume singuri, vom pleca din aceasta lume tot singuri si vrand-nevrand, inconjurati de atatia oameni, suntem tot singuri de cele mai multe ori.

Indiferent cum ne traim viata, facem toti parte din aceeasi multime. Si chiar daca apar sentimente de egoism trebuie sa constientizam faptul ca indiferent pe cine ranim, in cele din urma ne ranim pe noi insine. Pe moment nu intelegem nimic si asta doar pentru ca apare o stare de fericire trecatoare. Insa va veni o zi, o zi in care vom ajunge sa simtim si sa intelegem ca de fapt ne-am distrus pe noi insine prin calitatea faptelor pe care le-am facut.

iubire vs. ego. Ce e mai important?

Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos, cu ramurile intinse ferm spre cer. Cand inflorea, fluturi de toate culorile si formele veneau de peste tot si dansau maiestos in jurul lui. Cand facea fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele. Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat. Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu o conditie, sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic. Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a indragostit de baiat. Egoul incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este insa mare sau mic. Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie.
Asadar, copacul s-a fara sa isi dea seama sa indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile sale erau foarte inalte, dar el si le apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele. Iubirea este intotdeauna gata sa se incline, egoul, niciodata. Daca incerci sa te apropii de un ego, acesta se va inalta si mai mult, devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi mare.
Asadar, ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul ii mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand poate darui ceva fara sa ceara nimic, egoul nu poate sa fie fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva.
Baiatul a crescut si uneori, dormea la poalele copacului, alteori cand ii era foame, ii manca fructele, sau purta o coroana impletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele padurii. Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti execrabil.
Vazand copacul, cum baiatul poarta o cununa din florile sale, dansand cu ea, se simtea foarte fericit. Il aproba cu ramurile sale, ii canta in bataia vantului. Baiatul in timp a crescut si mai mult. A inceput sa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit. Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate sprijini de ea, egoul nu este fericit decat atunci cand altcineva il sustine.
Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri, avea si el ambitiile lui. Trebuia sa isi treaca examenele, sa isi faca prieteni... De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac. Copacul insa il astepta cu o nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-i din adancurile sufletului sau, „Vino, vino. Te astept". Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este altceva decat o continua asteptare.
Cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu a putea darui altcuiva. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita.
Baiatul a crescut si mai mult, iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare. Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in treburile sale lumesti. „Ce copac? De ce ar trebui sa-l vizitez?"
Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Asculta! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine".
Baiatul i-a raspuns: „Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu imi doresc avere si faima". Egoul este intotdeauna motivat: „Ce poti sa-mi oferi pentru ca sa vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o". Egoul are intotdeauna un scop personal egoist. Iubirea este intotdeauna altruista. A putea iubi si darui reprezinta propria sa rasplata.
Uimit, copacul i-a spus baiatului: „Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva? Iti ofer tot ceea ce am, si tot ceea ce voi avea, dragul meu prieten". Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat, fara sa ezite.
„Din pacate, eu nu am bani. Banii sunt o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani, dar in schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra ii racoreste pe cei incinsi, cand bate vantul, dansam si cantam. Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la fel de egoisti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari, ele fac parte din fiinta noastra. Nu, noi nu avem nevoie de bani".
Baiatul i-a raspuns: "Atunci, de ce sa vin la tine? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani. Am nevoie de avere". Egoul cere intotdeauna bani si avere, caci banii inseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.
Copacul s-a gandit mult, dupa care a spus: „Atunci, te rog prietene, culege-mi fructele si vinde-le, si in felul acesta, vei obtine bani".
Baiatul s-a luminat imediat la fata. S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit, era fericit ca putea darui. Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita. Egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva. El nu poate simti decat nefericire.
Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui pentru dar, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine bani in schimbul lor. Baiatul apoi nu s-a mai intors multa vreme la copac. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor inca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii.
Copacul era foarte trist. Tanjea dupa intoarcerea baiatului, la fel ca o mama cu sanii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul. Intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut, pentru a-l strange la piept si a se usura. Cam la fel tanjea si copacul nostru, intreaga sa fiinta era in agonie.
Dupa multi ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac. Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino si imbratiseaza- ma". Barbatul i-a raspuns: „Termina cu prostiile astea. Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte". Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilareasca.
Copacul a insistat: „Vino, mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine". Barbatul i-a raspuns: „Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa?"
Copacul a exclamat: „O casa? Bine, dar eu traiesc faorte bine, fara sa stau intr-o casa". Singurii care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi ale lui Dumnezeu traiesc liber, in natura. Cat despre oameni, cu cat casa in care traiesc este mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei.
„Noi nu traim in case, dar uite ce vreau sa iti daouiesc, imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor".
Fara sa stea pe ganduri si sa piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate membrele de catre cel iubit. Iubirea nu stie decat sa daruiasca. Ea este intotdeauna pregatita sa se ofere in intregime.
Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.
Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: „Vino, vino, dragul meu prieten".
Timpul a trecut, iar barbatul a imbatranit. Odata, se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a asezat sub copac. Acesta l-a intrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit in sfarsit, dupa foarte, foarte mult timp".

Batranul i-a raspuns: „Ce poti face pentru mine? As vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani. Pentru asta, am nevoie de o barca".
Fericit, dupa ce sa gandit doar o clipa, copacul i-a raspus: „Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata, pentru a castiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si intoarce-te cat mai repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta".
Omul a adus un ferastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.
Acum, din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat sa astepte cu rabdare intoarcerea prietenului iubit. A asteptat mereu si mereu, constient insa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata. Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat.
Odata, m-am asezat langa ciot. Acesta mi-a soptit: „Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi inecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata. Poate ca nici macar nu mai este in viata. O, cat mi-as dori sa aflu vesti de la el! Ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce mi-as mai dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit. Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el nu intelege decat acest limbaj.

Egoul nu intelege decat limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul daruirii.


Osho

sunt eu insami.

Sunt eu insami.
Nu va mai fi nimeni ca mine vreodata.
Sunt aparte, pentru ca sunt unica.
Sunt pulbere de stele si de vise, sunt lumina, sunt dragoste si speranta, sunt imbratisari si uneori lacrimi.
Sunt cuvintele "te iubesc", sunt vartejuri de albastru, verde, rosu, galben, violet, portocaliu...si alte culori, pe care nu le poate spune nimeni.
Sunt cerul, marea, pamantul....
Sunt increzatoare si totusi tematoare.
Ascund ceva si totusi nu tin nimic secret.
De azi sunt libera.
Sunt femeie si totusi sunt copil,

Sunt eu....si eu sunt numai bine.

mi-e tare dor de tine...

mi-e tare dor de tine si imi doresc sa ma trezesc in fiecare zi langa tine, sa simt cum ma privesti dimineata, sa te sarut atunci cand imi este frica de noaptea prea rece, sa ma pierd in bratele tale. Insa nu se poate...suntem la sute de kilometri departare si eu ridic privirea catre cer ... si sper ca in acel moment si tu sa privesti catre el si sa te gandesti la mine.
Imi doresc sa iti vad zambetul in fiecare dimineata, sa te sarut de cate ori vreau, sa te tin de mana, sa iti spun cat de mult te plac pentru felul tau de-a fi....as vrea sa fiu tot ce-ti doresti, vreau sa fiu tot ce iubesti!

Nu mi-a fost niciodata teama sa arat ceea ce simt. Chiar daca a existat si va exista riscul de a fi ranita. Inima trebuie lasata sa se exteriorizeze...altfel nu va fi implinita!

Te iubesc si voi continua sa fac asta. Poate timpul ma va ajuta sa uit. Dar nu te voi ierta niciodata!

sosit-a ceasu' instrainarii!

a fost odata ca niciodata....

Cam asa incepeau toate povestile minunate si toata viata mea am trait cu impresia ca toate se vor termina cu "au trait fericiti pana la adanci batraneti". Insa viata a demonstrat ca sunt extraordinar de rare si poate chiar pe cale de disparitie aceste iubiri care se dovedesc a fi adevarate. Noi ceilalti trebuie sa avem parte de mai multe episoade incheiate dur cu "moartea" printului sau a printesei. Insa suntem oameni si am fost inzestrati sa avem putere sa trecem peste aceste dureri, sa ne adunam puterile si sa pornim in cautarea altui print sau a altei printese.

In momentul in care am stiut ca povestea mea nu se va terrmina cu epicul final, am stiut instinctiv ca nu poate fi atfel. Agonia pierderii merita indurata pentru sublimul sentiment al iubirii, caci, desi el a plecat, in sufletul meu il iubeam, iar acel sentiment nu va disparea niciodata. Voi purta in sufletul meu acel sentiment pentru totdeauna. 

Chiar daca am tot timpul sentimentul dezradacinarii, stiu ca acest sentiment va disparea atunci cand imi voi gasi sufletul pereche si atunci cand se va intampla asta , toate se vor aseza la locul lor, iar eu nu o sa mai simt dezradacinata. 

ce insemnam unul pentru celalalt?

Sincer, as prefera sa dam pagina intrucat tu strabati viata mult mai repede decat o fac eu si dintr-o data nu mai imi dau seama ce reprezint eu pentru tine. Cine sunt eu pentru tine si ce caut eu in viata ta?
Sunt prietena ta, sunt iubita ta? Ce sunt eu pentru tine, mai ales ca ne batem cu pumnii in piept ca avem sentimente unul pentru altul? Oare mai avem aceleasi sentimente pe care le aveam? Pentru ca sincer , statutul asta de prietena-iubita ma innebuneste. Eu stiu ca s-a terminat. Insa exact atunci cand credeam ca am reusit sa ingrop sentimentele pe care le am pentru tine, exact atunci m-ai sunat si ai vrut sa ne vedem. Si totul s-a dat iar peste cap....si ma intreb, ce sunt eu? Prietena ta? Iubita ta?
Pentru ca daca s-a terminat, de ce sa ne mai amagim? Hai sa ne alegem drumurile pe care sa mergem si spune-mi incotro alegi sa mergi, pentru ca eu sa o iau pe drumul opus. Tocmai pentru ca drumurile noastre sa nu ne mai aduca impreuna niciodata. Pentru ca degeaba vezi ca ma ranesti, degeaba imi spui ca vezi asta....pentru ca sincer as prefera sa dispar de tot din viata ta cat sunt inca indragostita. Asa as putea pastra o amintire frumoasa in sufletul meu despre ceea ce am insemnat eu pentru tine si tu pentru mine.

emotia iubirii

As vrea sa simt caldura mainilor tale inainte ca timpul sa treaca de tot peste mine. Hai sa aratam lumii ca inca se mai intampla minuni si ca nimic nu este greu si dificil atata vreme cat iti doresti ceva.
Se spune ca nimic nu dureaza la infinit si ca totul se intampla fix atunci cand trebuie sa se intample; ceea ce simtim este ideal atunci cand simtim, cand traim. As vrea totusi sa cred ca dragostea dureaza la infinit si ca pot simti ceea ce simt acum si peste 60 ani. Ca voi simti cum imi tremura genunchii cand te vad, ca voi simti cum imi tremura vocea atunci cand trebuie sa iti vorbesc....ca voi simti cum ma topesc atunci cand ma iei in brate, ca voi simti acei fiori ai dragostei si atunci cand ne vom plimba nepotii de mana in parc...Asa ca te rog, lasa-ma sa merg pe drumul care duce catre inima ta.

E uimitor cum doar tu poti sa-i vorbesti inimii mele, fara sa spui totusi nici o vorba. Doar cand te privesc imi dau seama ca avem nevoie unul de altul pentru a da frau liber sentimentelor incatusate in inima noastra , iar bratele tale imi spun ca acolo sunt in deplina siguranta. Nimeni din lumea asta nu poate inlocui asta, iar zambetul tau imi creaza o stare de confort, o siguranta de care am atata nevoie.

totul imi aminteste de tine...

"Totul, totul imi aminteste de ea: casele, gradinile, lucrurile, oamenii pe care i-am cunoscut impreuna. In toate si in tot parca si-a lasat fiinta ei. Cand tac, fiintele si lucrurile dinafara incep sa graiasca amintirile din mine. In ganduri si in vis, in iubire si in ura, in bucurie si in suferinta, e pururea vie, pururi prezenta Mihaela! Pretutindeni Mihaela! Obsesie uriasa, coplesitoare, trebuinta ca aerul si lumina. Cine ar putea sa-mi smulga radacinile ei crescute pana in adancurile mele cele mai insondabile? Mihaela nu mai este, si odata cu ea, dispare sensul tuturor stradaniilor mele, insusi rostul existentei mele. De acum s-a prabusit temelia pe care se cladesc fapte noi, imi lipseste indemnul, scopul, nadejdea, rasplata, visul, tot...tot..!"

Mihail Drumes - Invitatie la vals



Fix asa ma simt si eu. Te vad in toate lucrurile care ma inconjoara, iti simt prezenta in orice traieste pe langa mine, iti simt mirosul in aerul pe care il respir. Cum ai putut sa iti infigi radacinile atat de adanc in sufletul meu, nu o sa inteleg niciodata. Pentru ca nu meriti onoarea de a te afla acolo. E pentru prima si ultima data cand sufletul meu plange dupa tine. Pentru ca nu mai dau 2 lei pe cuvintele tale. Pentru ca de luni de zile mi-ai spalat urechile cu tot felul de minciuni. De acum incolo, vreau ca faptele sa vorbeasca in numele iubirii.
Pentru ca nu mai cred ca "daca e sa fie, va fi". Ca sa se intample asta trebuie sa faci ceva in sensul asta. Iubirea moare daca nu e intretinuta. Si moare cu atat mai mult si mai repede daca e intretinuta cu minciuni si promisiuni desarte. Nu mai vreau asa. Nu mai vreau o iubire prefacuta. Imi doresc o iubire ca in povesti....o iubire de poveste...

o imbratisare

azi am o mare dorinta...imi doresc mai mult ca orice o imbratisare. Nu orice fel de imbratisare si nu de la oricine. Pentru ca imbratisarea pe care mi-o doresc eu aduce liniste si iubire in viata mea. Pentru ca imbratisarea asta ar reusi sa vindece tot ce doare in sufletul meu. Pentru ca imbratisarea asta ar putea sa imi readuca zambetul pe buze. Si pentru ca nimic in lumea asta nu se compara cu o imbratisare de la persoana potrivita.

Imi doresc un locsor in bratele persoanei pe care o iubesc, unul cat de mic pentru ca fara bratele lui in jurul meu simt cum imi moare sufletul. Fara iubirea lui ma simt neputincioasa, nu mai am puterea sa merg pe apa si sa imbratisez norii. Iubirea lui imi hraneste sufletul si ma poate vindeca de tot ce e rau, inclusiv de raceala care ma cuprinde si chiar de orgoliu.

Am nevoie de iubirea si de imbratisarea ta pentru a redeveni copilul ala fericit!

iubirea mea e libera

sunt momente cand nici macar nu stiu ce sunt sau cine mai sunt. Privesc pierduta in jurul meu si ma intreb cum s-au scurs luni si mai ales ani. Cum s-a risipit totul ca si ceata care se lasa intr-o dimineata de octombrie si care se rispeste de indata ce soarele se instaleaza sus pe cer?
Daca dimineata rece si incetosata de octombrie se schimba la aparitia soarelui, viata mea oare nu poate gasi ceva de care sa se lase schimbata?
Ma intriga minciuna si ma dor vorbele goale spuse fara rost. Tot timpul am crezut ca nu trebuie sa ne bazam viata pe minciuna si pe razboaie inutile. Ca nu este nevoie sa lupti pentru ceva, intrucat la un moment dat tot pierzi. Viata e atat de scurta pentru a duce batalii fara sfarsit. Trebuie sa ne umplem viata de iubire si de armonie, iar pentru asta suntem direct raspunzatori. Nimeni altcineva nu trebuie sa faca asta in locul nostru. Nimeni nu trebuie sa ne conduca sau sa ne controleze viata. Eu nu cer nimanui sa ma iubeasca sau sa ma inteleaga. Chiar daca sufletul imi este sfasiat de dor si de iubire nu pot sa-ti cer sa ma iubesti. Pentru ca este suficient ca te iubesc eu. Iar asta ma face sa ma simt usoara ca un fulg si libera ca un fluture. Libera sa imi manifest iubirea oriunde, fara granite si fara bariere, fara distante si fara durere.

de ce te astept?

am cautat raspunsuri la multe intrebari....mi se spune sa caut aceste raspunsuri in sufletul meu. Ultima data in sufletul meu era numai iubire. 
Acum mi-am pierdut sufletul si nu stiu unde sa mai caut raspunsurile alea. Nu mi-e teama sa recunosc ca te iubesc...pentru ca imi amintesc fiecare moment si clipa de iubire care ne-a legat....si sunt atatea de care trebuie sa ne amintim.
Inca nu am reusit sa imi raspund la intrebarea "de ce te astept?". Oricum te astept in zadar. Amintirea ta e ceva din ce in ce mai indepartat. Nu m-as fi gandit niciodata ca o sa ajungi sa faci parte din trairile mele. Iti multumesc ca existi, cu toate ca nu existi pentru mine...pentru ca niciodata nu pierdem atunci cand iubim. Pierdem intotdeauna atunci cand renuntam prea usor.

dragoste eterna

Eu te-am iubit întotdeauna. Din liniştitul început
Şi până-n ceasul de acuma, mai sumbru şi mai învrăjbit,
Ca un refren ce te subjugă, şi-l tot repeţi deşi-i ştiut,
Iubirea ta mângâietoare în sufletu-mi a dăinuit.

Te voi iubi întotdeuna. Din ceasu-acesta care-mi scapă
Şi până-n viitor când timpul, nepăsător, victorios,
Îşi va goli clepsidra toată, la cea din urma-a mea etapă,
În inimă îmi va rămâne amorul nostru luminos.

Iar mai departe, sub ţărâna, în care trupu-o să coboare
Spre a putea dormi mai bine, vreau să te port cu mine-n gând,
Iar cei ce-mi vor călca cenuşa cu inima nepăsătoare,
De-or fi pe nume să te cheme, sub paşi mă vor simţi vibrând.

                                                            Dragoste eterna, Elena Vacarescu

                                                         

eu nu-s decat o frunza...

‎"Eu nu-s decât o frunză
Căzută pe-o cărare
Pe care vântul soartei
O duce-n depărtare.


Dar ce înseamnă oare
O frunză mai puțin,
Când tot pământul este
De-atâtea frunze plin?"

Oare imi simt atat de greu sufletul pentru ca mi-ai lasat mie toata iubirea noastra?

Lacrimile adevarate nu sunt un camuflaj, ci sunt tabloul sufletului desenat pe panza emotiilor...

Femeia functioneaza perfect când o iubesti perfect. Când nu-ti mai place cum functioneaza, sigur i-ai facut ceva nepotrivit chiar tu, iubirea vietii ei…

“Femeia pe care tocmai vrei s-o întrebuintezi a fost facuta din iubire, si de aceea nu poate functiona fara acest combustibil. Ai grija sa-i faci mereu plinul.
Daca o iei în brate, nu uita sa repeti constant gestul. Reactioneaza la fel de minunat la sarutari si mângâieri, ba chiar la cuvinte calde si simple. Când e trista, încearca sa o faci sa zâmbeasca. Daca nu stii cum, fa dragoste cu ea, va avea apoi cel mai frumos zâmbet.
Femeile, chiar si cele mai sofisticate, au bucurii dintre cele mai simple – o floare, chiar si una salbatica, le da atâtia fiori cât un barbat nu poate întelege… Sa nu uiti de ziua ei, de 1 Martie si de 8 Martie, de ziua casniciei, dar, neaparat, macar o data, într-o zi oarecare, din banalul motiv ca ti-e draga… joia asta nu uita sa-i duci o floare, poate chiar pe cea care-i place ei, nu pe cea care s-a gasit la colt…Iubeste-o dimineata si vei fi si tu fericit. Abia pe la ora prânzului îti vei da seama de ce-ti merg toate atât de bine si de ce abia astepti sa ajungi din nou acasa, chiar si dupa ani buni împreuna.

Nu uita niciodata ca femeia are nevoie sa-i spui cât e de frumoasa, cât îti e de draga si cât de tare-ti lipseste. Când vei uita aceste mici detalii, viata ta va fi tot mai seaca si mai lipsita de noroc, caci nici unui barbat nu-i merge bine fara un suflet-pereche lânga el.
N-o transforma în sclava ta, chiar daca ea îti face cu dragoste si mâncare, si masaj la picioarele obosite, si… lista de cumparaturi. Ajuta macar în micile treburi administrative si îi vei putea cere orice în schimb…
N-o umili si n-o jigni niciodata, mai ales în public sau de fata cu copii – nu vei face decât sa fii din ce în ce mai putin barbat… din ce în ce mai putin inteligent…Scoate-o în oras, la masa, macar din când în când. Se va topi uitându-se în ochii tai, chiar si atunci când tu vei trage cu coada ochiului la alta…
Nu râde de pasiunile ei ciudate. Asa par si ale tale, doar ca tu ai mereu norocul sa fii înteles si apreciat pentru ele.

Nu-i spune ca s-a îngrasat, mai bine propune-i sa alergati împreuna. Daca ai prietene femei, asigura-te ca-ti respecta sotia sau iubita si ca nu reprezinta vreo panica pentru ea. Altfel, vei ramâne doar cu prietenele si nu e sigur ca asta ti-ai dorit.
Nu o mai compara cu mama ta sau cu alte femei din viata ta – precis e mai buna ca ele în multe alte privinte, de vreme ce ai ales-o pentru viata în doi.
Nu-i strica bucuriile marunte – exact din ele se încarca si, fara sa stii, din energia ei te încarci si tu. Ascult-o când vrea sa te întrebe, când încearca sa te cunoasca si sa te înteleaga - atunci te iubeste cel mai mult, desi pentru tine pare invers în acel moment. 

N-o înlocui cu alta pentru o ora de placere. Înlocuieste în tine partea ticaloasa cu una virtuoasa si te vei simti un barbat minunat. Când vrei sa pleci de tot, pleaca hotârât, nu te tot întoarce, caci ranesti grav un suflet care a fost lipit de-al tau.
Nu încerca sa aplici aceste reguli pe oricare femeie, caci cu fiecare dintre ele si tu vei fi alt barbat….."

Trenul vietii

Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.

Fericirile sunt halte,
Unde stam cate-un minut,
Pana bine  ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.

Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc,
Si in ciuda noastra, parca,
Tot mai multe se ivesc.

Arzatori de nerabdare, inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri
Noi traim hraniti de visuri,
Si-nsetati dupa placeri.

Multi copii voiosi se urca,
Cati in drum n-am intalnit,
Iar cate-un batran coboara
Trist si frant sau istovit.

Vine-odata insa vremea
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa
Sa ne-ntoarcem inapoi...

Dar pe cand, privind in urma,
Plangem timpul ce-a trecut,
Goarna vesniciei suna.
AM TRAIT SI N-AM STIUT!

dezamagiri

as vrea sa poti simti si tu durerea pe care o simt eu in inima....asemenea unei muscaturi. Sunt unele dezamagiri in viata care ne frang, in timp ce altele ne lasa o rana a carei urma o purtam pana-n mormant. Acestea din urma sunt atat de ascutite, incat realizarea oricat de deplina a aceleiasi dorinte , candva, in viitor, nu le mai poate sterge, si ramanem incredintati ca fericirea s-a dus pentru vecie.
Unii oameni, cand sunt abatuti, isi inchipuie ca imprejurarile nemiloase n-au alta menire decat sa le zadarniceasca cea mai mica stradanie. Insa, tot ce trebuie sa facem e sa ne scoatem din minte gandul de a atinge un tel pentru care ne zbatem multa vreme si trebuie sa o luam pe alta cale; pentru ca, in felul asta, dupa o vreme, norocul ni se arunca in brate, parca de ciuda ca nu ne mai lasam atatati de el.

Ziua ideala a unei femei!

08:15 – Trezire prin saruturi si gadilarea cu ajutorul unei petale de trandafir din import.

08:30 – Masurare pe cantar – 2 kilograme mai putin decat ieri.

08:45 – Micul dejun in pat (croissant, suc de portocale proaspate). Deschiderea cadoului (inel cu diamant de 5 karate ales de partenerul atent).

08:50 – Stiri la “Shopping channel” (Mari reduceri la “Gucci”).

09:15 – Baie fierbinte in uleiuri mirositoare.

10:15 – Relaxare usoara prin fitness cu ajutorul unui antrenor personal amuzant si bine cladit.

10:30 – Ingrijirea tenului, manichiura, spalarea parului, coafatul.

12:00 – Pranzul cu cea mai buna prietena intr-un restaurant.

12:45 – Intalnirea fostei prietene a partenerului si constatarea ca s- a ingrasat cu 7 kilograme.

13:00 – Shoping cu cea mai buna prietena (carte de credit nelimitata).

15:00 – Somnul de dupa masa.

16:00 – Primirea a 35 de trandafiri de la un admirator secret.

16:15 – Masajul cu ajutorul unui maseur privat puternic dar tandru care exclama ca nicioadata pana acum nu a masat un corp atat de delicat.

17:30 – Alegerea si incercarea imbracamintii scumpe si unicate. O mica parada de moda in fata oglinzi.

19:30 – Cina la lumanari. Dans si complimente.

22:00 – Dus fierbinte (singura).

22:50 – Purtata in brate pana la pat. Cearsafurile proaspat spalate si parfumate.

23:00 – Giugiulire.

23:15 – Adormirea in bratele partenerului.

La multi ani, femeie!

Chiar daca pentru mine ziua de astazi este una foarte neagra care imi starneste amintiri urate si mult prea dureroase, as vrea sa ma bucur de ziua de maine.
Pentru ca este o zi speciala in care ar trebui sa iubim si mai mult femeile din viata noastra. Ar trebui ca maine sa apreciem femeile pentru ca ele insenineaza ziua oricui, pentru ca 8 martie este ziua in care sarbatorim femeile pentru ca sunt o emblema a frumusetii, un simbol al iubirii, o comoara ce trebuie pretuita.
Asa ca, La Multi Ani femeie!
In amintirea acestei zile frumoase cand eu am pierdut una din cele mai importante femei din viata mea.

2 puncte diferite....si totusi identice

Viata fiecaruia, barbat sau femeie, poate fi romantica, neobisnuita sau interesanta si cand e ratata, si cand e plina de succes. Cand un om inzestrat cu o personalitate puternica incearca sa implineasca o fapta mare si nu reuseste din pricina unui accident a carui vina o poarta, pana in acel moment povestea lui era la fel de semnificativa ca si aceea a unui mare om care a savarsit, intr-adevar, marea fapta. E bizar ca lumea sa considere anii de scoala ai unui om sau alte asemenea amanunte ca o poveste interesanta sau ca ceva lipsit de insemnatate, vazand totul doar in lumina renumelui castigat sau nu de acel om, mai tarziu.
Se poate spune ca barbatul care a ajuns sa stapaneasca intr-atata mintea unei femei, se afla la jumatatea drumului catre inima ei, aceste doua puncte fiind, din cate se stie, destul de apropiate.

distanta dintre sufletele noastre

Totul ne desparte.... pe tine si pe mine: distanta, oamenii, viata si poate destinul.

Ti-aduci aminte? Ca sa-l cunoasca pe Cezar, Cleopatra, insotita de un singur credincios, a trecut marea cu barca, infruntand-o, s-a lasat infasurata intr-un sac ordinar si dusa pe umeri in palatal lui Cezar, fara ca nimeni sa-si inchipuie ca intr-un tol purtat pe umeri, regina Egiptului vine sa-l vada pe Cezar.
Iata ce-ti aduce scrisoarea mea. Nu ma tem nici de zambetul tau. Deci nu ma tem de nimic. Sunt ce-i dincolo de fereastra ta: departarea. Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei, fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut. Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde. Sunt intre cele patru zari: raspantia lor.
Cu zece ani in urma ti-as fi spus:”Cu-cu”. Dar sufletul meu si-a pierdut glasul copilariei. Stii sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc, ducand si aducand primavara? Stii ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic? Sunt pe acolo si intr-acolo, fara fiinta, o apropiere si o indepartare in preajma ta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara margini.

azi nu mai vreau nimic

Azi nu mai vreau nimic. Iubirea imi ajunge, caci iubirea imbratiseaza deopotriva pe oameni si pe Dumnezeu, viata si moartea. Iubirea cea mare e aici, in odaita aceasta. O respir in fiecare clipa. E in mine si in afara de mine, in tot cuprinsul infinitului. Cine n-o simte nu traieste aievea, cine o simte traieste in eternitate. Cu iubirea in suflet poti trece pragul mortii, caci ea stapaneste si dincolo, pretutindeni, in toate lumile existente si inexistente...
Viata omului nu e afara, ci inlauntru...in suflet. Ce-i afara e indiferent. Nu exista. Numai sufletul exista. Cand nu va mai fi, sufletul meu va inceta de a mai fi tot restul....restul....si totusi restul hotaraste soarta sufletului meu....si restil depinde de alt rest...
M-am amagit cu vorbe, parca viata s-ar calauzi cu vorbe.
Acum plutesc intre viata si moarte, intre cer si pamant, ca omul care si-a taiat craca de sub picioare si asteapta sa cada fara sa stie barem unde va cadea....

                                                                                                      Padurea spanzuratilor - Liviu Rebreanu 

Un alt mare adevar ....un pasaj superb care reflecta atat de bine adevarul vietii mele.

ratiunea mea de iubire

"Ratiunea mea de a trai este el. Daca totul ar disparea si doar el ar ramane, as continua sa exist; si daca tot restul ar ramane, dar el ar pieri, universul ar deveni strain pentru mine si eu n-as mai face parte din el. Dragostea mea pentru Linton este ca frunzisul padurii; timpul o va schimba, o stiu prea bine, asa cum schimba iarna copacii. 

Dragostea mea pentru Heathcliff seamana cu stancile eterne din strafunduri; nu este un prilej de incantare, dar este o necesitate. Nelly, eu sunt Heathcliff! 

El este mereu, mereu, in mintea mea: nu ca o placere, asa cum nici eu nu sunt intotdeauna o placere pentru mine insami, dar ca propria mea fiinta. Asa ca nu mai vorbi despre despartirea noastra: nu e cu putinta."

La rascruce de vanturi – Emily Bronte

realitatea vietii

" Si astfel imi petrec zilele fara bucurie si fara prieteni. Sa nu te uimeasca defel nefericirea mea, caci in lumea ingrozitoare in care traim, aceasta este soarta mai fiecaruia care gandeste. "

                                                                                                    Elena Ghirvu Calin, Din aproape in aproape



Cat de mult reflecta acest citat viata dura pe care o traim zi de zi, fiecare dintre noi.

lacrimi pe obraji

Doamne, nu ti-am cerut prea multe lucruri in viata mea. Acum e timpul sa-ti cer niste lucruri. Vreau niste lacrimi grele si sarate, lacrimi mari si multe. Atat de multe incat sa ma satur de ele. Inainte simteam imediat cum dau sa tasneasca, insa acum ele ma amagesc si ma ucide lipsa lor.
Mi-e dor de dara lor calda pe obrazul meu. Uneori prea calda, alteori prea putin calda.
Simt ca mi-e frica de atata dor care ma loveste in stomac si-n suflet fara sa ma intrebe daca imi place sau daca ma doare....de altfel, ce importanta mai are?
Doamne, iti cer sa nu eziti nici o clipa si-ti cer sa-mi opresti setea de lacrimi si sa ma lasi sa plang. Vreau sa plang. Sa plang din dragoste.
Am inteles ca e o mare calitate. Vreau sa plang, sa simt ca plang, sa ma doara lacrima de pe obraz si sa ajunga sa-mi placa durerea. Sa plang cu patima.
Poate reusesti sa simti lacrimile de pe obrajii mei. Sunt cadoul meu pentru tine. ....Hai plangi si tu. Plangi la fel ca mine. Plangi atat de mult, mult de tot incat sa ajungi sa urasti lacrimile.
Parca niciodata n-am plans atat de mult...
Dar oare merita un barbat un cadou atat de frumos?

iubirea adevarata vine si pleaca, daca nu stii sa o pastrezi

Sa-ti rupi din inima spinul si sa pleci mai departe in cautarea bucuriei pe care numai dragostea  impartasita ti-o poate da. Mergi descult pe carbuni aprinsi, daca e nevoie, dar cauta-ti fericirea si traieste-o, fiindca nu stiu, daca in alta viata te mai intalnesti cu toate bucuriile astea pe care noi in prostia noastra le strivim ca prostii, crezand ca ne mai intalnim cu anii frumosi ai tineretii.

Daca am privi mai adanc in sufletul nostru am gasi acolo adevarul: viata e perversa, trufasa si cruda! 

In ciuda acestui dureros adevar, dragostea ramane pura si triumfatoare, deasupra tuturor durerilor, deasupra oricaror dorinte. Te inalta si te purifica pana la Dumnezeire. Iubirea este primul mesaj divin catre om; dragostea este universala si vesnica.

Si-atunci daca este vesnica...cum sa imi cer mie sa te uit si sa nu te mai iubesc? 

se poate trai fara iubire

Imi place sa cred ca sunt inca foarte tanara si ca viata imi va oferi suficiente momente intelepte, contrar tineretii pe care o afisez.
Cand eram si mai tanara am intalnit un barbat care m-a facut cea mai fericita, care m-a iubit si pe care l-am iubit. Totul a tinut 8 luni, dupa care a decis ca vrea sa renunte la iubirea noastra si a plecat. Si-a luat talpasita.
Insa, chiar si asa imi amintesc si acum, si-mi voi aminti multi ani de acum incolo de el.
Timpul trece. Si cu fiecare zi sau noapte care trece imi spun ca nu il voi uita niciodata. Luni trec, vor trece ani si eu nu o sa pot sa-l uit. Uneori mi se face frica, pentru ca am toata viata inainte si cum sa hotarasc eu, cum pot eu sa-mi promit mie insumi, un biet om, cand Dumnezeu este cel care sterge amintirile?
Acum incerc sa ma linistesc. Nu am sa-l uit niciodata. Insa am invatat ca, in ciuda faptului ca absenta lui doare foarte tare, se poate trai fara iubire.

cum ar trebui sa fie....

nu vreau si nu pot, dar cred ca doar daca ma voi purta ingrozitor cu tine se poate termina totul cu adevarat. Am incercat si incerc din rasputeri sa-mi adun curajul sa ma despart de tine, dar nu reusesc. Ideea de a face asta ma omoara. Stiu ca trebuie sa o fac. Ca trebuie sa ma indepartez de tine, cu speranta ca relatia noastra se va termina singura, se va sfarsi totul si tu vei pleca si vei incerca sa fii fericit. Nu am un plan clar, pentru ca un plan clar nu poate fi conceput atunci cand simti ca mori din cauza ca inima nu-ti mai functioneaza asa cum ar trebui.

jumatatea inimii mele

Cum se face ca poti fi prieten cu cineva, poti sa fii intr-o relatie cu un altul, poti lua masa cu un membru al familiei tale, pe care il stii de ani de zile, si uneori, se intampla sa intalnesti pe cineva si sa simti imediat ca este jumatatea ta? Intalnesti omul pe care ti-a fost scris dintotdeauna sa-l intalnesti si brusc toate celelalte relatii ale tale par goale si lipsite de sens. Iti intalnesti inima si viitorul. Sau poate cel mai bun prieten. Cum se face ca lucrurile se aseaza asa?
De ce m-ai lasat sa simt toate astea daca tu nu simteai la fel?

Viata e complicata

Viata e complicata. Este o harababura. Uneori e dificila, tragica, iti frange inima, dar chiar si asa, eu as prefera sa trec prin toate complicatiile, harababura si tragedia asta, alaturi de un barbat pe care sa-l iubesc, cineva pe care sa ma pot baza. Un barbat pe care sa-l pot lua de mana si sa-l duc in varful muntelui unde sa ne asezam la un picnic, chiar daca amandoi plangem din cauza unui necaz.
Tu m-ai cucerit din prima clipa in care te-am vazut. Mi te-ai lipit de inima si m-ai lasat cu rasuflarea taiata. Am simtit o atractie sexuala nemaipomenita intre noi si o prietenie grozava. Discutiile se inchegau de minune , ca sa nu mai vorbesc de pasiunile pe care le avem in comun. Alaturi de tine simteam cum inima mi se opreste in loc si abia daca mai puteam gandi. Si cu toate aceste lucruri frumoase si perfecte am inteles cat de dureros poate fi sa te iubesc pe tine. Alaturi de tine am zburat atat de sus si, de acolo de sus, m-am prabusit direct in mocirla din care ma ridicasem. Fara aripi si fara iubire in viata mea complicata, in harababura si-n tragedia mea.
Sunt foarte realista asupra unui singur aspect. Stiu ca o relatie nu poate fi perfecta. Am inteles asta mai bine ca oricine pentru ca viata isi ia intotdeauna asigurari in privinta asta.

sunt bine...pe cont propriu

mda.....Sunt bine pe cont propriu. Cu exceptia momentelor cand simt ca singuratatea ma va ucide; atunci nu mai sunt asa de bine. Nu sunt atat de bine nici in noptile in care ma coplesesc grijile si am nevoie de cineva care sa ma tina de mana. Am avut indrazneala sa visez la mai mult si am vrut sa zbor si mai mult. Numai ca dintr-o data...asa cum mi-am luat zborul, tot asa m-am si prabusit.
La un moment dat mi-am dorit sa ma marit pentru ca eram convinsa ca-mi pot cladi o viata fericita alaturi de un barbat pe care sa-l iubesc mai mult decat propria-mi viata. Vreau sa fiu cu cineva cu care sa pot vorbi, cu care sa rad, cu care sa visez, cu care sa am copii si sa intemeiez o familie, pe care, mai tarziu sa o intregesc cu nepoti. Dar sunt simple vise....ma trezesc si-mi dau seama ca doar eu visez si chiar daca nu am vrut sa fiu singura pentru tot restul vietii mele imi dau seama ca de ceea ce mi-era frica, d-aia nu am scapat.
Tu esti tot ce vreau....dar nu e de ajuns sa te vreau eu.

de ce ne speriem de iubire ?

Auzim frecvent povesti conform carora tot mai multe cupluri ajung sa se desparta. Cateodata am senzatia ca m-am nascut in secolul nepotrivit firii mele si caracterului meu atat de pur care iubeste, iubeste, iubeste si intr-un final este distrus de cate o persoana care se sperie atat de tare de ceea ce simte incat decide sa plece, asa pur si simplu.
Vanessa Redgrave, prin intermediul personajului ei din "Letters to Juliet" spunea asa: "Cand m-a cerut de sotie, m-am speriat si am plecat". Tot mai des aud astfel de povesti si stau sa ma gandesc ca poate lumea ar fi altfel daca nu ne-am mai speria atat si am ramane sa ne infruntam sentimentele. Ma gandesc ca am avea in fata noastra o lume mult mai buna si mai onesta. Insa, din pacate tot mai multe persoane aleg sa fuga negandindu-se ca daca totusi ar ramane n-ar avea decat de castigat. Oameni buni nu faceti altceva decat sa va aruncati propria fericire pe geam....poate renuntati la singura iubire adevarata din viata voastra. Si ne mai intrebam de ce ajungeti sa sfarsiti in niste mariaje care se dovedesc a fi intr-un final tot esuate?
Iubirea adevarata vine exact cand nu te astepti, de la cine nu te astepti si mai ales cand nu trebuie. Nu exista un moment potrivit sa iubesti....iubirea nu asteapta sa iti faci vila cu piscina, sa ai vreo 3 masini in garaj si o situatie financiara deosebita.
O buna bucata de vreme ne speriem de iubirile care ameninta sa fie prea mari, prea frumoase si fugim mancand pamantul. Aud frecvent scuze ca nu ne simtim pregatiti pentru o raspundere eterna in fata unei singuri inimi. Si uite asa revin iarasi la vorba ca iubirea nu asteapta.....nu o mai lasati sa plece. Cand cineva va demonstreaza ca va iubeste dincolo de propria ei fiinta nu va mai jucati cu sentimentele persoanei respective spunandu-i si demonstrandu-i ca nu va simtiti pregatiti. Dati si voi la randul vostru dovada de iubire si de efort, pentru ca nici macar in iubire nu e totul simplu. Deschideti ochii oameni buni....primiti iubirea neconditionata pe care vi-o ofera o persoana si invatati sa nu mai fugiti.
Fugind...ajungeti sa petreceti cealalta bucata de vreme din viata voastra cautand ceea ce ati pierdut in mod irational si prostesc si ajungeti sa va intrebati de ce nu aveti noroc in viata. Norocul ni-l facem singuri prin prisma propriilor greseli. Ajungem sa ne dorim eternitati  de la oameni care sunt exact cum am fost si noi la un moment dat.....nepregatiti sa isi asume raspunderea in fata unei singuri inimi. Si care se sperie.....si care pleaca.
Si uite asa ajungem sa constatam ca povestile noastre n-au fost decat un sir lung de contratimpuri, incepem sa ne gandim la iubirile trecute, acelea de care ne-am ingaduit sa ne speriem si ajungem sa ne convingem pe noi insine ca vor mai veni si altele. Insa, din pacate nu e deloc asa. Dragostea adevarata vine atat de rar si de unde nu te astepti, incat se merita ca atunci cand se iveste sa avem curajul sa ne urmam inima si nu convingerile proaste pe care le-am insusit de la altii.

Ar trebui sa avem curajul sa ne urmam dragostea. Pana la capat si dincolo de ea.

I cant' forget ...this is the worst feeling of all

Femeile trecute de 30 de ani

Pe masura ce  inaintez in varsta, apreciez cel mai mult femeile trecute de 30 de ani. O femeie trecuta de 30 de ani nu te  va trezi niciodata la miezul noptii sa te intrebe la ce te gandesti. Ei nu-i pasa  la ce te gandesti. Daca o femeie trecuta de 30 nu vrea sa urmareasca un meci, nu sta prin preajma miorlaindu-se. Face ceva ce chiar isi doreste sa faca. Si de  obicei e vorba de ceva mult mai interesant.

O femeie trecuta de 30 se cunoaste suficient pe ea insasi ca sa fie sigura de cine este, ce este, ce vrea si de la cine. Sunt putine femei  trecute de 30 carora le pasa de ce-ai putea gandi despre ele sau despre ce fac.

Femeile trecute de 30 au o mare demnitate. Rareori se apuca sa tipe la tine la opera sau in mijlocul unui restaurant foarte scump. Desigur, daca o meriti, nu ezita sa traga in tine.

Femeile trecute de 30 de ani sunt generoase cu laudele, deseori nemeritate. Ele stiu cum e sa nu fii apreciat. O femeie peste 30 are incredere sa te prezinte prietenelor ei. Una mai tanara cuplata cu un barbat isi ignora deseori chiar si cele mai bune prietene pentru ca nu are incredere sa le aduca in preajma lui. Celor peste 30 nu le prea pasa daca esti atras de prietenele ei pentru ca stie ca ele nu o vor trada.

Femeile devin medium pe masura ce imbatranesc. Niciodata nu trebuie sa-ti martusisesti pacatele unei femei peste 30. Ele stiu intotdeauna. O femeie trecuta de 30 arata bine purtand un ruj rosu stralucitor. Asta nu e  valabila si pentru una mai tanara. O data ce a trecut de un rid sau doua, o femeie peste 30  este de departe mai sexy decat omoloaga sa mai tanara.

Femeile de peste 30 de ani sunt deschise si oneste. Ele  iti vor spune  imediat daca esti un ticalos sau te porti ca un ticalos. Niciodata nu trebuie sa te intrebi cam pe unde te situezi in relatia cu ele.

Da, pretuim femeile trecute de 30 de ani pentru o multime de motive. Din pacate, nu e reciproc. Pentru fiecare femeie uluitoare, inteligenta si fierbinte, trecuta de 30 de ani, exista o relicva cu chelie si burta in pantaloni galbeni facandu-se de ras alaturi de o chelnerita in varsta de 22 de ani.

Doamnelor, imi cer scuze. Iar pt toti barbatii care au spus “de ce sa cumperi vaca cand poti avea laptele gratis” pt a-si justifica burlacia un update la zi: astazi 80% din femei sunt impotriva casatoriei. De ce? Au realizat ca nu merita sa cumpere tot porcul pt un carnat mic. 

ganduri bune

am inceput noul an increzatoare, plina de speranta si plina de viata. Am inceput anul cu ganduri calde de iubire si de prietenie, ganduri care sper sa-mi tina tot anul de cald. Am sa dau uitarii tot ce m-a suparat, ce m-a durut si am sa pastrez in suflet doar ce mi-a adus zambete si bucurie.
Anul asta vreau sa ma simt bine. Vreau sa zambesc si mai des decat am facut-o in anul care tocmai s-a incheiat.